marți, 10 septembrie 2019

5 lucruri despre iubire pe care le-am învățat de la francezi



S-a tradus de curînd o carte a autoarei americane, Marilyn Yalom, Inima îndrăgostită, și mi-am amintit brusc că am citit cu cîțiva ani în urmă o altă lucrare de-a ei, în care susținea - nici mai mult, dar nici mai puțin - că iubirea vine din Franța, că s-a inventat fix acolo, prin secolul XII. 

N-am fost întru totul convins, dar nu asta contează. Îmi amintesc că atunci mi-am făcut și o listă cu tot ce am luat de la francezi în materie de iubire. Vreți s-o vedeți? Iată: 


1. Adulterul. Francezii au privit cei dintîi dragostea ca pe o „legătură primejdioasă”. Tristan o iubește pe Isolda, dar Isolda este soția lui Marc, unchiul lui. Lancelot o iubește pe Ginevra, dar Ginevra e soția regelui Arthur, suzeranul lui. Pentru acești eroi, căsătoria nu mai reprezintă un obstacol de netrecut. Iubirea lor e atît de nesăbuită (fol amor, i s-a zis), încît nu pregetă să-i amăgească pe ceilalți (soți, curteni, păzitori) și să se întîlnească. 

2. Prietenia amoroasă, l'amitié amoureuse. Sintagma e greu de tradus și de definit, la noi e folosită rar și numai de către erudiți. Aș încerca s-o caracterizez astfel: prietenia în care cei doi se gîndesc mereu la păcat, dar vorbesc despre altceva (despre relativitatea generalizată). Ei știu bine că pot să-l comită oricînd, dar se abțin și lasă totul pe a doua zi, tocmai pentru a se amuza. Și mîine va fi cu putință. Vom păcătui mîine. Păcatul e amînat indefinit. Seamănă cu încercarea închipuită și narată de trubaduri, numită assag. Amanții stau despuiați în pat, o noapte întreagă pînă în zori, dar, în afară de mîngîieri și vorbe dulci, nu-și fac nimic. 

3. Sărutul zis „franțuzesc”. L-ați practicat cu toții, ghidușilor, n-am ce să vă mai explic. S-a numit și sărut florentin. Dar „french kiss” nu este o expresie franțuzească la propriu, nu există în original. 

4. A avea un „rendez-vous”. Cînd ești plictisit de un prieten prea insistent și vrei să scapi, îi spui în șoaptă, zîmbind cu subînțeles: „Dragă, aș sta cu tine încă un ceas, dar am un rendez-vous, mă înțelegi”. Un rendez-vous te scoate mereu din necaz. 

5. Iubirea înseamnă a-ți dărui inima cuiva. Să nu-l uităm, totuși, pe vicleanul Cupidon care o pătrunde cu săgeata. Firește, ar fi o naivitate să credem că toate aceste practici și ceremonii vin din Franța, cum pretinde Marilyn Yalom, în How the French Invented Love: Nine Hundred Years of Passion and Romance, Harper / Collins, 2012. Și, oricum, iubirea e mult mai veche. În Ars amatoria, Ovidiu știa bine despre ce vorbește... 

Am menționat o traducere: Marilyn Yalom, Inima îndrăgostită. O istorie neconvențională a iubirii, traducere de Florența Simion, București: Nemira, 2019, 328p, 40 lei. 


           Alte însemnări cu privire la istoria iubirii:
           ● Iubirea la romani
           ● Andreas Capellanus despre iubirea curtenească
           ● Iubirea care se naște în ochi
           Etimologicale: amor
            Te iubesc atît de tare încît mi-e indiferent dacă exiști

P. S. În imagine, Artist anonim, L’Offrande du cæur / Le don du cæur (1400-1410). Tapiserie. Louvre.

Niciun comentariu: