sâmbătă, 17 noiembrie 2018

Sfat de la înțelepți: Lăsați cărțile să se învechească



Nici nu știți cît de tare mă bucur cînd văd lumea fericită. Toți prietenii scriu despre Gaudeamus și despre cît de multe cărți și-au cumpărat la prețuri de nimic. Au brațele pline, îi invidiez pentru fericirea lor; dacă aveam și eu averi, le risipeam acum. Am ratat, probabil, momentul.

Mîine vom vedea și ce carte s-a vîndut cel mai bine, prima din top, vedeta tîrgului, regina fericită a negoțului de carte (bănuiesc că e un roman de dragoste). În țara în care se vînd cele mai puține cărți, e de mirare că există oameni care mai citesc.

Dacă tot s-a serbat obiceiul cititului, mi-am ales să răsfoiesc un înțelept (poet și eseist), Ralph Waldo Emerson, un bibliofob vestit. În treacăt fie spus, înțelepții n-au iubit prea mult cărțile, probabil și pentru că nu sînt ca noi, au mintea mai isteață, știu să-și păstreze banii în pungă (acolo e locul lor natural, vorba lui Aristotel), pot fi fraieriți mult mai greu etc. Emerson a scris probabil cele mai fioroase propoziții despre citit. Să vă dau un exemplu gingaș. Într-un loc din voluminosul lui jurnal (la scris, cum vedem, nu s-a zgîrcit deloc) spune:

„Urăsc de moarte citatele, spune-mi ce-ai gîndit cu capul tău, spune-mi ce știi tu cu adevărat, nu ce spun cărțile...” (în engleza lui, înțeleptul american este ceva mai eliptic: „I hate quotations. Tell me what you know!”).

Dar sfatul lui cel mai ciudat este în directă legătură cu tîrgurile de carte. Vizităm piața, inspectăm tarabele și cumpărăm ultimele noutăți, reușitele recente ale celor mai străluciți autori. Asta nu l-ar fi încîntat deloc pe Emerson, care se mulțumea doar cu autorii verificați de timp (și de critică). Plăcerea lui era să lase cărțile să se învechească. Nu sărea imediat pe o carte nouă (cum procedăm noi), se ferea să fie impulsiv, își reprima curiozitatea și citea numai din clasici.

În acest sens, unul dintre preceptele lui a devenit celebru; mulți îl recită cu încîntare, deși nu-l respectă întocmai (sînt unul dintre recitatori, cel mai mic):

„Să nu citești niciodată o carte recentă / mai nouă de un an” (în original: „Never read any book that is not a year old...”).

Ralph Waldo Emerson ar fi disprețuit cu siguranță listele din Times, sistemul actual de a împinge în față o carte, o capodoperă dubioasă de obicei, și de a o numi (adeseori fără motiv) bestseller. Ca tot omul pățit, i-aș da dreptate, în pofida faptului că și eu mă las pradă viciului și citesc, vai, în 2018, cărți tipărite chiar în 2018: la cele din 2017 am renunțat, firește, cu o strîngere de inimă.

Aș preciza în treacăt că ultima carte citită de mine este o culegere de povestiri de Aldous Huxley, Surîsul Giocondei (s-a publicat în 1966). N-am citit-o de plăcere, ci fiindcă am căutat un personaj, un bibliofil „care știa totul despre cărți, cu excepția (minoră) a conținutului”. Nu l-am găsit.

În concluzie: „Bucurați-vă de cărți, ca să mă bucur și eu de bucuria voastră!”


P. S. În imagine: Budai László, Girl Reading a Book. N-am putut afla mai multe despre acest pictor maghiar, din pricină că nu știu limba. Dacă mă poate ajuta cineva cu informații, i-aș rămîne dator...

Niciun comentariu: