marți, 1 mai 2018

Bârfe, indiscreții, minciuni: viața amoroasă a lui Borges



Abia azi mi-am amintit anecdota. Poate n-ar trebui s-o divulg, deși circulă printre iubitorii lui Borges. Și, în fond, dacă zisa anecdotă circulă deja și numai eu o uitasem, o voi consemna aici doar pentru mine...

Despre viața amoroasă a lui Jorge Luis Borges (1899 - 1986) se spun / presupun multe. Prima care s-a exprimat a fost, desigur, slujnica din casa în care a locuit scriitorul în Buenos Aires, printr-o exclamație de pomină: „Sărăcuțul!”, „Pobrecito!”. Cuvîntul poate însemna multe, dar cititorii și admiratorii lui Borges aleg, de obicei, varianta cea mai rea, varianta funestă: Borges n-a cunoscut femeia.

Cineva, un binevoitor, a scris despre inițierea lui sexuală într-un bordel din Geneva. Avea 19 ani, tatăl lui l-a întrebat cum stă cu femeile, dacă îi plac, Borges a roșit, a lăsat privirea în jos, și atunci grijuliul părinte l-a trimis la o doamnă foarte pricepută. O alesese cu mare grijă, îi dăduse instrucțiuni minuțioase. Femeia a făcut absolut tot ce s-a putut, a procedat cu infinită blîndețe, dar Borges a venit acasă întunecat, s-a încuiat într-o odaie, a plîns, și nu a mai ieșit trei zile. Experiența l-a zguduit. Povestea pare apocrifă.

Anii au trecut, nimeni n-a mai zis nimic, Borges trăia singur și mulțumit. Pînă cînd mama prozatorului, acum celebru (era în 1967), s-a gîndit să-i completeze fericirea și i-a aranjat o căsătorie după gustul ei. Borges nu putea spune nu, era orb (farmecul femeii nu conta), și, în al doilea rînd, nu ieșise niciodată din cuvîntul mamei. Căsătoria s-a făcut, dar n-a mers. Împreună cu prietenul de atunci, traducătorul Norman Thomas di Giovanni (repudiat mai tîrziu, tocmai pentru acest ajutor), Borges a plănuit să evadeze. Nu era lesne (la catolici nu e lesne niciodată), dar a reușit.

Tot în această perioadă, a cunoscut-o pe Maria Kodama (n.1937). Cu ea a rămas pînă la moarte, în 1986. Ei i-a lăsat toate drepturile de autor.

Moartea lui Borges n-a oprit dezvăluirile senzaționale, dimpotrivă, le-a declanșat. Dacă vă uitați la sfîrșitul povestirii Aleph, găsiți o dedicație misterioasă: „Pentru Estela Canto”. Alba Estela Canto (1917 - 1994) a scris poezii, proză militantă, era de stînga. S-au cunoscut, în august 1944, la familia Bioy Casares, la o cină. Borges avea 45 de ani, încă nu orbise de tot, Estela era cu 18 ani mai tînără, avea avantajul prospețimii. Borges s-a îndrăgostit, ea nu prea. Poetul era gras, voluminos, greoi, abia la bătrînețe, cînd a slăbit, a început să semene cu un aristocrat englez.

În cartea Borges a contraluz (Madrid: Espasa-Calpe, 1989), Alba Estela Canto consemnează momentul culminant. După deliberări amănunțite, Jorge Luis Borges s-a hotărît să-i ceară mîna, s-o poarte la altar. I-a spus bîlbîindu-se: „Estelita, vrei să te căsătorești cu mine? Femeia l-a privit surprinsă și a replicat zîmbind: „Aş fi foarte fericită, Georgie. Dar nu uita că sînt o discipolă a lui Bernard Shaw. Nu ne putem căsători fără să ne culcăm mai întîi”.

Și fiindcă Borges nu accepta actul sexual în afara unei căsătorii legiuite, binecuvîntată de Dumnezeu, s-au despărțit. Și despărțiți au rămas...


P. S. Replica Estelei în spaniola originară (ea spune că au vorbit în engleză): „-Estela, ¿te casarías conmigo? - Lo haría con mucho gusto, Georgie - le responde ella, en inglés. Pero no olvides que soy discípula de Bernard Shaw. No podemos casarnos si antes no nos acostamos”.

P. P. S. În imagine: Gustav Klimt (1862 - 1918), Woman in Gold (First Portrait of Adele Bloch-Bauer, 1903 - 1907).

Niciun comentariu: