miercuri, 11 aprilie 2018

Dacă aș adormi acum...



Ideea acestei note mi-a venit, firește, după o lectură. Friedrich Nietzsche a vorbit într-un loc din Also sprach... de un demon pervers care în clipa morții ne-ar întreba: „Vrei să mai trăiești o dată? Și încă o dată? De o infinitate de ori...”.

Dacă aș adormi acum și m-aș trezi abia peste 500 de ani, într-o lume diferită de cea de azi și printre niște oameni complet necunoscuți (poate roboți), n-ar fi nici o fericire, cred...

În acea lume, eu n-aș fi în stare să pricep aproape nimic (ar fi o lume foarte ciudată) și nu m-aș putea adresa nimănui și nici măcar nu m-aș putea adapta la preferințele ei culinare: poate că oamenii de atunci s-ar hrăni cu bicarbonat - sau cu fosfați, sau cu nisip -, nu putem ști exact.

Dar nici dacă m-aș trezi în 1516, nu m-aș simți deloc în largul meu, ar trebui să mă îmbrac ca boierii și răzeșii lui Bogdan cel Orb, să vorbesc rotacizant (dumirecă în loc de duminică, mire în loc de mine, pîră în loc de pînă) și nu mi-aș putea permite luxul de a fuma un trabuc ori de a bea o bere fără alcool.

Mai bine mă trezesc mâine dimineață (cu ajutorul Domnului și al Maicii Sale) și îi dau un telefon domnișoarei Andreea B., să vorbim despre virtuțile curative ale șteviei și despre efectul ceaiului de păpădie în hepatita de tip C...


P. S. În imagine: Augustus Edwin Mulready (1844 - 1904), A Recess on a London Bridge (1879).