miercuri, 25 aprilie 2018

Cum și-a confecționat Tolstoi un îndreptar de înțelepciune



În 15 martie 1884, la 56 de ani, deci, Tolstoi s-a hotărît să devină înțelept și a notat asta în Jurnal: „Cea mai prețioasă știință te învață în ce mod să trăiești. Numai asta contează”. Fraza aparține lui Seneca.

Afirmația e cît se poate de corectă, dar vine, în opinia mea, cam tîrziu. La 56 de ani, ori ești deja înțelept (și știi cu precizie unde te îndrepți și de ce), ori nu vei mai fi niciodată. Tot în nota din 15 martie, Tolstoi enumeră înțelepții lui preferați, care se întîmplă să fie și ai mei: Epictet, Marcus Aurelius, Pascal, sau nu: Confucius, Lao Tse, Buddha, Evangheliile.

În treacăt fie spus, Evanghelia conține, dacă nu mă înșel, cea mai bizară propoziție cu putință: „Cine nu e cu mine e împotriva mea...”.

În consecința acestei iluminări tardive, Lev Nikolaevici Tolstoi a început să transcrie sîrguincios din înțelepți. Și-a confecționat astfel o „roată a lecturii”, cum sînt roțile de rugăciuni ale călugărilor buddhiști: în fiecare zi din an medita la o zicere, și fix peste un an medita din nou la ea. Erau gînduri pentru 1 ianuarie, pentru 2 ianuarie, pentru 3 ianuarie, și tot așa. Înțelepciunea era programată, așadar, pe ore și decenii. Eterna reîntoarcere a citatului...

A rezultat, deci, un Manual de înțelepciune, un florilegiu, a commonplace book. Și pentru că înțelepciunea nu se cuvine ascunsă sub obroc (înțelept este să dăruiești, nu să posezi o comoară de unul singur), peste 17 ani, Tolstoi s-a hotărît (după ce l-a consultat pe inevitabilul Certkov, tpt un înțelept și el) să dea publicității rezultatul. Umanitatea va profita negreșit. În 1902, intenționa să publice o carte cu titlul: Un gînd deștept pentru fiecare zi din an. Apoi, mînat de o binefăcătoare umilință, a schimbat titlul în Gîndurile unui om înțelept. În final, crestomatia s-a numit Calendarul înțelepciunii. Citatelor din autorități, Tolstoi le-a făcut adaos exemple din propria înțelepciune (dobîndită între timp), cîteva sute de aforisme despre viață, fericire și Dumnezeu. La Humanitas s-a tipărit mai demult o astfel de traducere. O să pun link, deși cartea nu se mai găsește în librării...

Ce fel de citate a ales Tolstoi? Nu pot spune că nu avea gust. Cele mai multe se referă tot la lecturi, pe ideea că înțeleptul citește foarte puțin și numai pe alese. „Mai bine să știi cîteva chestii utile, decît multe chestii inutile” (Ralph Waldo Emerson). Asta era pentru 1 ianuarie.

Deci, cel mai potrivit lucru e să știi (din cărți) cînt mai puțin, dar puținul știut să te pună pe gînduri. E mai bine să gîndești decît să umbli aiurea prin autori. Sentența e veche, o spun și Seneca, și Montaigne, și Kant, și o repetă Emerson. Flaubert o va formula asta: „Cît de știutori am fi dacă ne-am rezuma să citim toată viața numai cinci sau șase cărți!”

În concluzie, nu vă repeziți să cumpărați cărți cît mai multe, nu folosește la nimic. Să străbați îndreptarul lui Tolstoi mi se pare suficient. Nu-mi mai vorbiți de lecturi, e o greșeală să citești mult, folosiți roata buddhiștilor: „ceea ce contează nu e mulțimea cunoștințelor, ci calitatea lor” (Blaise Pascal, înțelepciune pentru ziua de 18 aprilie)

Și nu uitați sfatul meu sfios: nu poți fi un înțelept adevărat fără un dram de ridicul - și, cum ați văzut deja, fără o barbă răsfirată pînă la pămînt...


Dar nu toate citatele copiate de Lev Nikolaevici sună a gol, unele nu sînt curate platitudini, ca de pildă:

„Citește în primul rînd cărțile bune, dacă vei face altminteri (și vei citi de toate, fără alegere), vei constata că nu-ți mai rămîne timp pentru ele” (Henry David Thoreau, tot pentru 1 ianuarie).

„Învățătura constantă îți moleșește creierul, ia și gîndește cu capul tău” (Arthur Schopenhauer,pentru  9 ianuarie)...


P. S. Am verificat, cartea menționată mai sus se numește: Lev Tolstoi, Despre Dumnezeu şi om. Din jurnalul ultimilor ani (1907-1910), traducere de Elena Drăgușin - Richard, București: Humanitas, 2005, 2009. Posed e-book-ul, dar n-am voie să-l împrumut.

P. P. S. În imagine: poza unui înțelept foarte înțelept; am dat peste ea consultînd site-ul Homebrew Hooligans și urmărind o postare despre bărbi și sapiență.

4 comentarii:

heraasku spunea...

„Cine nu e cu mine e împotriva mea...” nu e o sentință filosofico-morală ci e lege naturală, fiziologie, biochimie. ceva de genul, dacă ai glicemia peste 200 nu poți mânca ecler. e un dat al materiei. atât se poate în datele de față.

Valeriu Gherghel spunea...

Tare mă tem că e o interpretare binevoitoare. Ori ești cu mine, ori mi-ești dușman, tertium non datur :)))

1 ori 0, ca în logica bivalentă :)

heraasku spunea...

și a dumneavoastră, o interpretare anxioasă :-))). în fond nu ai cum să nu fii cu El, El fiind Tată.

Valeriu Gherghel spunea...

El fiind Fiul :)