luni, 30 aprilie 2018

20 de cărți de citit în vacanța de 1 mai în pauza dintre două afișări la soare



În 1893, autorul lui Morcoveață a notat în cunoscutul lui Jurnal (îl avem într-o ediție fragmentară) 20 de cărți pe care le-ar fi luat cu sine pe o insulă pustie. Ofer, deci, mai la vale lista lui Jules Renard:


1. Voltaire, Candide, aș lua-o și eu cu plăcere, doar că n-am găsit insula.

2. Molière, Căsătorie cu de-a sila, n-aș lua-o.

3. Bărbierul din Sevilla, Nunta lui Figaro, nu-mi dau seama la ce se referă Renard. La nuvela lui Beaumarchais? Rog să mă luminați la cap :))

4. Daniel Defoe, Robinson Crusoe, ori în original, ori într-o traducere mai puțin grăbită decît aceea din comerț.

5. Jonathan Swift, Călătoriile lui Gulliver: cartea nu mi-a plăcut niciodată, nu m-a instruit, nu m-a amuzat.

6. Bossuet, Istoria naturală, uneori autorul e un vizionar caraghios, tratatul lui merită citit pe sărite, am comentat în Porunca lui rabbi Akiba capitolul despre vîrcolaci (oamenii transformați în lup).

7. Schiller, Tîlharii, bineînțeles că nu.

8. Shakespeare, Falstaff, bineînțeles că da - mai ales dacă ne gîndim că o piesă cu acest nume Shakespeare încă n-a scris. O. Nimigean mi-a atras atenția asupra acestui lapsus calami. Falstaff e menționat de dramaturg în cinci piese, nu știm la care s-a gîndit Renard, poate la Henric al IV-lea...

9. Flaubert, Doamna Bovary: aș lua mai degrabă corespondența lui Flaubert.

10. Balzac, Eugénie Grandet, Casa unui flăcău. Retorism cît cuprinde, în nici un caz.

11. Musset: vai, nuuuuuuuu.

12. Victor Hugo, Legenda secolelor: n-am rezistența mintală pentru o astfel de lectură.

13. Michelet, Istoria contemporană: m-aș mulțumi cu eseul lui Barthes, deși nici acela nu merită efortul.

14. Un volum de Dumas: Cei trei muschetari, firește, nu există lectură mai frumoasă. Muscheta era un soi de pușcă...

15. Un volum de Labiche, unul de Augier: scriitori uitați, mai potriviți pentru profesorii de franceză, în seminare plicticoase.

16. Ernst Renan, traducerea Ecleziastului: deocamdată nu. Prefer să-l citesc în ebraică...

17. Un volum de Jules Verne: cum să nu? Insula misterioasă, cu ambele mîini.

18. Darwin, Originea speciilor: nu-i momentul să-i irit pe creaționiști.

19. Ceva necitit, pentru surpriză: nimic de spus, surpriza era a lui Jules Renard și nu a mea. Eu m-aș surprinde cu ceva diferit, poate cu Adolescentul lui Dostoievski...

20. La Fontaine, Fabule. Nu mi-a plăcut niciodată etica celorlalte specii, n-am nimic de învățat de la furnică.


Lecturile lui Jules Renard sînt lecturile unui om format în secolul al XIX-lea. Multe din cărțile recomandate trezesc în cititorul ratat din mine doar un interes foarte pudic...

Mai bine citesc Morcoveață...

Închei cu acest citat în care mă regăsesc pe deplin, parcă a fost scris pentru mine: „Pentru a-şi da dreptul să lenevească, îi era de ajuns ca o muscă să se aşeze pe foaia sa albă. Nu scria de teamă să n-o deranjeze”.


P. S. În imagine: Penelope Dullaghan, Girl reading a book.

2 comentarii:

Doru Agafitei spunea...

"Dacă aş avea mijloace, n-aş face nimic altceva decât o bancă de lemn în mijlocul mării. Construcţie grandioasă de stejar geluit, să respire pe ea, în timpul furtunii, pescăruşii mai laşi. E destul de istovitor să tot împingi din spate valul, dându-i oarecare nebunie; vântul, el, mai degrabă, s-ar putea aşeza acolo din când în când. Şi să zică aşa, gândindu-se la mine: N-a făcut nimic bun în viaţa lui, decât această bancă de lemn, punându-i de jur-împrejur marea. M-am gândit bine, lucrul ăsta l-aş face cu dragă inimă. Ar fi ca un lăcaş de stat cu capul în mâini în mijlocul sufletului."

Marin Sorescu, un uriaş din ce în ce mai uitat al literaturii române

Valeriu Gherghel spunea...

Frumos citat! Sorescu scria proză excelent, cu multe metafore și ironii, dar nu e pe gustul meu. Recunosc că avea o vivacitate extraordinară. Și, da, mi-a plăcut Iona...