miercuri, 11 octombrie 2017

Dicționar de idei primite de-a gata



M-am gîndit cu oarece vreme în urmă să fac cărții mele de eseuri un index rerum, mai limpede spus, un catalog de materii: am cules noțiunile curente din cuprinsul eseurilor și le-am definit cît mai logic. Nu ascund faptul că redactarea lui m-a amuzat întru cîtva. Trebuia să definesc necesitatea, liberul arbitru, hazardul, erudiția, faima etc. (chestii foarte grave), și nu cunosc gînditor care să fi ieșit cu bine dintr-o astfel de încercare, nici măcar ilustrul Agamben. Abia acum am înțeles pricina care i-a împins pe Vladimir Nabokov, pe Kurt Vonnegut, pe Georges Perec să-și încheie cărțile printr-un indice de materii. E o voluptate să-l redactezi... Încerci să definești concis și ascuțit noțiuni imposibil de definit (ori de caracterizat). Iată ce a ieșit din confruntarea mea cu abstractul (articolul e firește fragmentar):


Agamben, gînditor în primul rînd ilustru; vezi filosof,

Arbor scientiae, crește numai în rai, locul în care se întîlneau Adam și Eva,

Autoritate, întotdeauna failibilă,

Citire, lectură, mult mai importante decît scrisul, vezi scrisul,

Destin, nu există decît în cazul celor aleși, este o succesiune de hazarduri,

Erudiție, vezi moft,

Faimă, îl irita pe Flaubert, și-o doresc mulți, puțini au parte de ea, nu face două parale, se declanșează mai ales după decesul scriitorului (cînd nu-i mai folosește, oricum, la nimic), nu aduce fericirea, nu face (la propriu) doi bani,

Filosof, ins care-și pierde vremea cu argumente întotdeauna greșite, nu iubește viața, spune banalități într-un limbaj oracular, ininteligibil, vezi Agamben,

Glorie, vezi zarvă, rumoare; sinonim al deșertăciunii,

Hazard, nu poate fi abolit printr-o aruncătură de zar, numit uneori destin;

Livresc, insul care vorbește ca din cărți, fiindcă nu le-a uitat încă,

Moft, vezi erudiție; vezi glorie, celebritate; vezi Nobel,

Nobel, premiu rîvnit îndeosebi de poeți, nu va fi acordat nici anul acesta lui Philip Roth; vezi moft.

Plăcere, e neapărat vinovată, puțini o simt cînd citesc, puțini citesc cînd o simt, rareori este nobilă, scopul oricărei lecturi; acceptată de Epictet, respinsă de Immanuel Kant, de Schiller, de masochiști,

Scrisul, mult mai important decât cititul, vezi și cititul,

Timp, nu rezolvă niciodată nimic, cf. zicala „timpul le rezolvă pe toate”; curge dinspre viitor spre trecut, dar nu poate fi gîndit decît dinspre trecut spre viitor; dacă mă întrebați ce este, nu știu (cf. Augustin, Confesiuni, X),

Viciu, deseori solitar (cf. Mikita Brottman), partea cea mai plăcută a vieții, exersat, uneori, și prin lectură, vezi virtute,

Virtute, partea serioasă a vieții, se practică mai ales în public, pentru a fi văzut și admirat de toți ceilalți, vezi viciu,

Zarvă, vezi glorie, notorietate; se iscă postum, degeaba.



P. S. Aș aminti că Flaubert a redactat și el un Dicționar de idei primite de-a gata, rămas din păcate neterminat. De altfel, un astfel de dicționar nici nu se poate încheia vreodată.

P. P. S. În imagine: Una dintre doamnele pictate de Jeanne Lorioz (n. 1954).

2 comentarii:

Miron Dan spunea...

Am citit fragmentele din catalogul de materii cu mare plăcere, fără îndoială un viciu solitar. Mă gândesc să vă fac o propunere indecentă (propunerile intelectuale sunt culmea indecenței): ce-ar fi să scrieți un dicționar de acest tip, mai ales că Flaubert nu l-a terminat și probabil nici dumneavoastră. Aici cred că v-ați prins de ce propunerea mea e indecentă, vreau să obțin plăcere maximă pe seama dumneavoastră. Dicționar incomplet și perfectibil de idei amuzant de triste, sună bine? Dacă vă apucați de lucru, câștigul meu fiind garantat, promit să vă fac titlul cadou.

Valeriu Gherghel spunea...

Bună idee!

Mă mai gândesc :)