joi, 19 octombrie 2017

Cum poți scăpa de sărăcie fără să muncești și cheltuind zilnic orice sumă vrei



Lucius Annaeus Seneca este foarte afecționat pe FB. Are și pagină personală. Se citează din scrierile sale mai multe ziceri decît din eseurile lui Octavian Paler. Și pe bună dreptate.

Seneca a fost memorabil cu două milenii mai devreme. Banalitățile lui sînt mai proaspete, cum ar veni, decît lapalisadele lui Paler. Cea mai tare dintre toate (ale lui Paler) mi se pare aceasta: „Ceea ce nu ai trăit la timp nu vei mai trăi niciodată” (s-ar prea putea ca enunțul să fie apocrif). Spusa este atît de vagă încît poți înțelege prin ea absolut orice. Dacă n-ai murit la timp, nu vei mai muri niciodată. Dacă nu te-ai bucurat de vin la tinerețe, nu vei mai simți niciodată gustul și atracția vinului. Dacă n-ai iubit la pubertate, nu vei iubi nici la bătrînețe. Dacă nu te-ai întîlnit cu femeia vieții la 19 ani, n-o vei întîlni nici la 45. Ar fi culmea! Ambiguitatea produce întotdeauna impresia de mister virginal, de confidență oraculară. Așa se exprima și Pythia. Ceva din virtuțile profetice ale foștilor oraculari s-a manifestat brusc și în făptura prozatorului român.

Mă întorc la Seneca. Se înțelege imediat că nu am nici o simpatie pentru consilierul lui Nero. Seneca a fost un abil mînuitor de cuvinte, nu se omora cu silogismele, dar el înțelegea prin filosofie, probabil, altceva decît faptul de a gîndi. El înțelegea filosofia ca mod de viață. Cel puțin așa cred Pierre Hadot și Michel Foucault. Seneca trăia, nu gîndea. Alături de Cicero, Seneca a creat lexicul filosofic latin și european. Nu-i puțin lucru. El a tradus cel dintîi „ousia” prin „essentia”. Dar astea sînt de-acum finețuri...

V-am spus că a fost un abil mînuitor de cuvinte, deși nu am nici o stimă pentru filosofii de cuvinte. Filosoful onest gîndește în argumente, nu în propoziții și metafore. D-aia nu-mi place Agamben. Aș vrea să vă citez un enunț din Seneca și să-i precizez contextul. Într-o epistolă către Lucilius, Seneca afirmă: „Sărac nu este cel care are puțin, sărac este cel care vrea mai mult”. Mă îndoiesc că Octavian Paler ar fi putut compune un enunț la fel de fulgerător.

Deci, dacă ai foarte puțin, dar nu-ți dorești mai mult (că nu te duce capul), ești aproape bogat. Tăiești senin și împăcat cu sine. Cam acesta e înțelesul citatului: să te mulțumești cu ce și cît ai. De îndată ce-ți dorești mai mult, sesizezi că ești într-o stare de plîns. Îți faci singur rău. Enunțul mă binedispune, îl citez adesea studenților (ca să facem haz), dar nu dau doi bani pe el. V-am mai spus: nu-mi place filosofia de vorbe. N-a îmbogățit pe nimeni :)

Învățătura e prețioasă, dar nu se poate aplica în nici un caz lui Seneca însuși, întrucît numitul Seneca era cel mai mare latifundiar din Imperiul roman. Dacă ar fi fost vreun sărăntoc (ca Epictet), l-aș fi crezut și aș fi admis bucuros că Seneca a înțeles filosofia ca acord între gînd și faptă. Seneca nu și-a trăit nici o clipă filosofia.

Prin urmare, Hadot și Foucault n-au nimerit exemplul cel mai potrivit pentru conceptul lor de filosofie.


P. S. În imagine: Gaspare Traversi (1722 - 1770), Mendiant recroquevillé (1750 - 1755). Atribuire incertă.

Un comentariu:

Perspective filosofice spunea...

"Sinuciderea, iata utima lor arma si cea mai sigura dintre toate" spune Seneca depre stoici.

Daca nu si-a trait in integralitate viata ca un filosof stoic, cu siguranta a iesit din viata ca un stoic.

Desi era extrem de bogat, pentru filosofia stoica a fi bogat nu e nici bine nici rau. Mai mult de atat Seneca il sfatuieste pe Lucilius in celebrele scrisori sa practice exercitii de umilitate, dând exemplu propriile experiente de pelerinaj in persoana unui sarac, cu mijloacele unui sarac.

Devenit filosof spre batranete, Seneca a ramas un exemplu important in istoria filosofiei si a curentului stoic, curent foarte apreciat si astazi.