vineri, 13 octombrie 2017

Cititul omoară nerv cu nerv și distruge sinapsele



O doamnă psihanalist găsește de cuviință să redacteze o carte împotriva lecturii și o intitulează The Solitary Vice: Against Reading (Los Angeles: Counterpoint, 2008). Să mai spun că titlul și cartea au avut succes? Spun.

Pudica sintagmă „viciu solitar” acoperea în perioada victoriană o realitate veche și universală. N-o voi numi nici eu tot din pudoare.

Autoarea lucrării se numește Mikita Brottman, am mai pomenit-o undeva, de curînd, nu mai știu unde, dar argumentele ei sînt destul de banale. Din perspectiva autoarei, lectura nu numai că nu folosește la nimic (ar fi minunat dacă folosul ar fi zero și atît), dar este direct vătămătoare. Cititul intoxică. Are consecințe neplăcute. Deci, într-un cuvînt cu virtuți poetice, este o chestie nașpa.

Scos din bibliotecă, cititorul „solitar” devine ezitant, anxios („Not having a book to read might make you feel anxious and uneasy at first”, p.210), nu-și găsește cuvintele, nu îndrăznește să se combine cu alții (sic!), are un comportament impropriu și nu se descurcă în treburile practice. Lectura a făcut din el un pacient numai bun pentru (cel puțin) 5 ani de psihanaliză. Între noi fie vorba, nici o psihanaliză nu durează mai puțin. Știu asta nu numai de la Marie Cardinal, dar mai cu seamă de la psihanaliștii înșiși. Toți mărturisesc că au fost analizați și inițiați în arcanele meseriei în prealabil, vreme de cel puțin cinci ani bătuți pe muche. Așadar, dacă pun mîna pe tine, nu-i chip să mai scapi...

Revin la Mikita Brottman. Ideea ei principală e că un om normal - pentru a rămîne normal - nu trebuie să citească nimic (sau să citească foarte, foarte puțin). Trec peste faptul că citim permanent tot felul de chestii scrise, lozinci, etichete, afișe, nume de străzi, inscripții funerare, somații de la Judecătoria din Răducăneni etc. Trec, deci, peste faptul că cititul este inevitabil. Mă opresc la ideea că nu se recomandă să citim cărți. Ficțiunea ne face să trăim într-o altă lume (o lume de fantezii și fantazări), cărțile de idei fac din / și în mintea noastră o „confuzie babilonică”. Părerea aparține gînditorului Arthur Schopenhauer, o consemnează în paragraful 261 din Parerga și paralipomena. Tot aici înțeleptul german a scris o propoziție foarte citată de iubitorii cărților. Și anume: „A citi înseamnă a gîndi cu mintea altuia în loc să gîndești cu mintea proprie”. Cine citește prea mult nu mai poate construi un sistem (coerent, bineînțeles) de opinii și idei, încheie filosoful.

Deci Mikita Brottman are înaintași iluștri, nu e deloc solitară în pledoaria ei în contra lecturii. Doctorii din Renaștere își făcuseră o opinie unanimă. Cititul este un viciu morbid. Cititorul are migrene, hipertensiune, suferă de sedentarism și obezitate și, în unele cazuri, spun medicii, produce ramolismentul creierilor. Te trezești dintr-o dată, în fața unei probleme complicate, că nu mai ai cu ce gîndi...

În încheiere, vă dau un sfat binevoitor și salubru: încetați să citiți, aruncați cărțile la gunoi...


P. S. N-ar fi drept dacă n-aș menționa faptul că Brottman găsește lecturii un mic folos: „Literature can help you to reconsider and reshape your sense of self, to rewrite your own story” (p.210). Pînă la urmă, nu asta e și finalitatea oricărei lecturi?

P. P. S. Tom Roberts, illustration for Harpers Weekly, c. 1900

5 comentarii:

Eugenia Itic spunea...

Este foarte amuzant articolul, m-a facut sa rad. Cred ca mai indicat era sa isi fi facut un video despre efectele daunatoare ale lecturii. Sa incepem a pune cartile pe foc cu cartea dansei pe primul loc. :))

Valeriu Gherghel spunea...

După ce a publicat lucrarea a dat interviuri și a povestit-o. Mă gândesc că putea începe cu interviurile. :))

Valeriu Gherghel spunea...

Ideea cu punerea cărților pe foc e destul de veche. Montaigne și Hume au fost printre promotori, dar și Seneca s-ar fi bucurat să vadă câteva cărți arzând :)

Eugenia Itic spunea...

Cartile sunt bogatia noastra spirituala si a sugera arderea lor este un act de cruzime. A fi sarac dar sanatos mental. Hmm. Lectura aduce multe beneficii creierului uman, dupa cum bine stim.

Valeriu Gherghel spunea...


Și eu cred la fel, pentru câțiva oameni cărțile chiar înseamnă ceva, pentru ceilalți se pare că nu înseamnă mai nimic. Din păcate :)

Unor savanți chiar le-a trecut prin cap asta: Numesc pe Montaigne și David Hume, dar nici Rousseau nu avea o părere mai bună despre cărți.