miercuri, 27 septembrie 2017

Binevoiți a primi cinci vești proaste? Nuuuuuu? Dacă nici la primit nu vă înghesuiți, atunci cînd?



De cînd mă aflu pe fața încăpătoare a pămîntului (fără să-mi pot justifica în vreun fel prezența), am constatat următoarele. Și anume:

1. că puterea blogurilor de a-i determina pe ceilalți să citească o carte se reduce la 0; forța revistelor culturale e cam tot pe acolo, din păcate; a trecut vremea în care o recenzie chiar conta în vînzarea unui volum; acum efectul ei e destul de ipotetic; din cîte am remarcat singurul site căutat a rămas Bookaholic.

2. că singura modalitate de a găsi cît de cît cititori adevărați, cea mai eficientă, de altfel (îmi asum tautologia), este întîlnirea directă cu ei, așa-numita „lansare de carte”; Veronica D. Niculescu poate depune mărturie, a oferit autografe pe 120 de exemplare din ultima ei carte, O vară cu Isidor; a rămas impresionată de evenimentul de la Cărturești Palas, la care n-am putut, din păcate, participa; amănunte despre carte aici.

3. că pe Facebook toată lumea vorbește foarte frumos despre cărți, fără ca aceste discuții să sporească simțitor numărul cumpărătorilor; în librării e o pustietate ca-n rai; înseamnă pur și simplu că vorbim numai noi înde noi (cam ca poeții care se citesc și se citează numai ei înde ei, parcă ar fi un conclav de cardinali agnostici în căutarea unui Papă ateu); cine nu a prins (de acasă, de la părinți, vreau să zic) plăcerea lecturii nu va da nici o atenție numeroaselor postări cu cărți și cu chipuri spiritualizate de autori pe FB;

4. că ziarele nu acceptă rubrici despre noile apariții culturale (criticii literari nu fac rating, s-au ascuns în pustie, au obosit, se țin de polemici fioroase) și nu le consemnează, cu excepția Coloanei de foc de Ken Follett, „cel mai așteptat roman istoric al anului”, poftim știre!; am aflat acest amănunt fericit din Adevărul; nu mi se pare destul.

5. că există un trafic odios cu așa-zise cărți în PDF, deși poliția Google promite mereu să închidă site-urile cu astfel de produse; nu doar editurile pierd din pricina acestui comerț, ci și autorii; Polirom nu mi-a publicat nici o carte în versiune online, dar Breviarul sceptic circulă deja în PDF; nu m-a contactat nimeni, nu m-a întrebat nimeni ce părere am, dacă sînt fericit, dacă mă simt nașpa; firește, eu reprezint o victimă neînsemnată, cele mai traficate cărți aparțin altor scriitori.

Aș dori să mai văd cititori (mai pasionați decît mine) înghesuindu-se în librăria Junimea (încă în viață), în librăria Mihai Eminescu (dezafectată), în anticariatul de la Casa Cărții (dispărut azi), egoiști, gata de harță pornind de la un titlu. Dar asta mi se pare deja o utopie.


P. S. În imagine: William Etty (1787 ‑ 1849), A Girl Reading (c.1842).

9 comentarii:

heraasku spunea...

în ton cu postarea, dați.mi 5 titluri cu si despre prietenie pentru un baiat de 17 ani. daca sunt 10, mai bine. multumesc :-)

K.J. Mecklenfeld spunea...

Ei, ești un pic prea negativ, Valeriu. Uite, la punctul 1 nu sunt în totalitate de acord cu tine. Blogurile au un rol important, iar cel mai bun exemplu este chiar al tău. Probabil că nu aș fi cumpărat și citit Breviarul sceptic dacă nu îți găseam blogul. Nu am cumpărat cartea ta pentru că m-ai determinat tu în vreun fel, ci pentru că îmi place cum scrii. Și nu am cumpărat și citit doar cartea ta, ci încă vreo câteva despre care ai scris tu (asta pentru că m-am abonat la blog și îți citesc articolele). Despre revistele literare nu pot spune mare lucru fiindcă nu sunt la curent. Iar Bookaholic face treabă bună, într-adevăr. Și aici aș spune că se vede unde este problema: nu se face marketing de carte așa cum trebuie. Nu zic că nu sunt marketeri buni în România, sunt destui, dar cei cu adevărat buni lucrează pentru mărci de bere, telefonie mobilă, asigurări sau mai știu eu ce altceva este pe val acum. Vezi englezii și americanii care au unii dintre cei mai buni specialiști de marketing fix în industria de carte. Au și tiraje pe măsură, ce-i drept, dar marketingul este esențial.
De aici, de la mine, din Biroul de Pluș (adică la depărtare de România), văd foarte puțin marketing de calitate pe piața de carte românească. Și atunci de ce să ne mirăm că vânzările de carte sunt la pământ? („sora/nepoata/nora/verișoara/prietena din copilărie a șefului este Director de Marketing deși a studiat Chimie Industrială” se aplică probabil în mai toate editurile românești)
Cât despre cărțile piratate, aici sunt de acord cu tine. Olandezii și belgienii s-au adunat în sfârșit și au reușit să blocheze marile site-uri de torente. Și să vreau, nu am acces la ele, să nu mai zic că nici nu mai apar într-o simplă căutare pe Google. Știu că este practic imposibil să se întâmple așa ceva în România în următorii 10 ani (măcar). Singura soluție este să vinzi un produs personalizat (carte cu autograf) care este imposibil de procurat online și are (și) valoare emoțională - a se vedea exemplul tău cu Veronica Niculescu, cu mențiunea că cei de la Cărturești sunt una dintre excepțiile despre care vorbeam, adică au marketing de calitate.
Aș mai spune ceva. În trecut, un scriitor trebuia doar să scrie. Restul era treaba editurilor. În era internetului acest lucru nu mai este posibil. Până și Stephen King sau J.K. Rowling au conturi de Twitter. Mda.

Valeriu Gherghel spunea...

KJ, m-am gândit mereu că mulți cititori nu au bani să cumpere 10 cărți pe lună. Sunt prea săraci. Cumpără două (la prețuri care de obicei depășesc 30 de lei) și restul preiau de pe site-urile cu cărți piratate. Chestia dureroasă este că acele PDF-uri nu sunt cu adevărat PDF-uri, nu au paginație, adeseori nici numele traducătorului nu este menționat. Am consultat două Cees Nooteboom și nici unul dintre PDF-uri nu avea trecut anul de apariție (în cazul Pierdutului paradis e 2015).

Persoanele plătite de edituri pentru promovarea propriei producții fac și ele ce pot, lansări, postări pe FB etc.

Cunosc câteva bloguri care cu ani în urmă (cam zece) chiar contau... Din păcate, bloggerii au renunțat să mai scrie. În România un articol de caracter care lipsește e perseverența.

Mulțumesc pentru comentariu.


Valeriu Gherghel spunea...

@ Heraasku, ce fel de prietenie? Cred că Mark Twain ar fi de mare folos, Tom Sawyer și Huckleberry Finn. Din păcate, nu știu ce mai citesc tinerii de azi, dacă mai citesc :)

heraasku spunea...

pur si simplu prietenii. la 17 ani nu prea mai marge Twain. ma gandeam la ceva clasici, chiar antici. daca va vine vreo idee voi fi bucuros s-o ascult. multumesc

Miron Dan spunea...

Criticii și bloggerii trebuie să trăiască și ei din ceva, părerea mea e că sunt ultimii care să fie învinuiți de starea actuală a lucrurilor. Cine sunt jucătorii de pe piața cărții? Editurile și librarii. Oare editurile investesc suficient în marketing? Am un exemplu aproape, o prietenă a avut o ofertă de angajare de la o editură importantă la marketing, dar salariul i s-a părut (și cred că era) jenant de mic, așa că a preferat o companie străină. Dacă ești zgârcit cu investițiile n-o să câștigi mare lucru și cu timpul o să pierzi din ce în ce mai mult.
Cât despre librării, multe din cele actuale zac în letargie sau agonie, cu excepții notabile, gen Cărturești. Politica statului de sprijinire a industriei cărții nu există. Despre bietul cititor ce să mai vorbim, sărăcia e primul vinovat pentru scăderea drastică a numărului de cititori (mă laud că sunt un cititor pasionat, dar trebuie să aștept mereu să cumpăr cărți de pe net și de la reduceri) iar sistemul falimentar de educație se face vinovat pentru numărul foarte mic de tineri cititori.

Valeriu Gherghel spunea...


Nu i-am învinuit, Doamne ferește! Eu am constatat doar. Lipsa banilor / a (răs)plăților suficiente este una din cauzele importante ale declinului lecturii, dar nu e singura. Oamenii citeau mai mult în anii 80, până și frizerițele au citit Shogun. Atunci am văzut cititori bătându-se de la cărți în anticariatul de la Casa cărții din Iași. Convingerea mea e că se face prea puțin în familie și în școală, copiii nu citesc nu numai din pricina telefoanelor și a jocurilor, dar și pentru că nu văd în jurul lor pe nimeni citind. Cel mai mult citesc medicii, nu profesorii, iată un paradox destul de amuzant...

Cartea nu mai este o ispită :)

Valeriu Gherghel spunea...


* O precizare: Lipsa răsplăților pentru cei care citesc și recomandă cărți :)

Valeriu Gherghel spunea...

@ heraasku. Cicero a scris o carte despre prietenie, De amicitia.

Am găsit câteva cuvinte despre această carte pe un blog: https://dragdelectura.wordpress.com/2016/10/03/despre-prietenie-laelius-de-amicitia-de-cicero/