duminică, 27 august 2017

Delicatul meu animal, iubirea mea, verzişoara mea...



Vladimir Nabokov, Scrisori către Vera, traducere de Veronica D. Niculescu, Iași: Polirom, 2016, 732p., 74, 95 lei.


Vera a fost soția lui Nabokov. Au trăit împreună din 1925 pînă în 1977.

Cred că am citit de trei ori cartea asta, prima dată, am vrut să știu unde o pupa Nabokov pe Vera cînd erau despărțiți (o pupa pe claviculă, pe ficăței, pe frunte, de la tîmple în jos etc.), a doua oară, am urmărit formulele de adresare și am ales una singură, pe asta:

„Delicatul meu animal, iubirea mea, verzişoara mea...” (p.196, scrisoare din 16 mai 1930),

și a treia oară pentru portretele amicilor / cunoscuților literari. Vladimir Nabokov a fost un excelent portretist comic. Nu-i plăceau vanitoșii, iar lumea literară pariziană a anilor 30 era plină de ei. Iată cîteva caracterizări mai sprințare.

Despre poetul Jules Supervielle: „E costeliv, arată ca un cal” (226).

Despre Nina Berberova: „E foarte agreabilă, dar prea îmbuibată de literatură şi se îmbracă oribil”(p.238).

Despre teologul Nikolai Berdiaev, care avea o limbă proverbial de lungă (la propriu): „ieri a vorbit Berdiaev, întrerupt de propria limbă” (p.276). Foarte tare! Ca în poezia lui Brumaru: ”dintr-un cîine curge-o limbă”...

Despre jurnalistul Demidov: „larva aia cu barbă, este de o politeţe rece cu mine” (393).

Mai sînt și altele, la fel de amuzante.

Deși îl admira pe Joyce și, într-o scrisoare din 1933, îi făcuse propunerea de a-i traduce Ulysses în rusă, Nabokov era cît pe ce să nu se vadă cu el. În februarie 1936, iritat, refuză să-l viziteze (Joyce se găsea în Paris):

”Léon [secretarul lui Joyce] mi-a dat cadou (din cîte am înţeles) cîteva cărţi de Joyce cu semnătura lui şi a propus să trecem pe la el după cină, dar a făcut atîta tevatură cu vizita asta şi şi-a luat atîtea precauţii, încît în cele din urmă am refuzat, spunînd că nu am timp (şi invocînd lipsa de sens a unei asemenea întîlniri. Joyce s-a întîlnit cu Proust doar o dată, din întîmplare; s-a întîmplat ca Proust şi el să se afle în acelaşi taxi, a cărui fereastră primul o închidea, iar al doilea o deschidea – aproape că s- au certat). În mare, a fost cam plictisitor” (p.294).

Pe Nabokov nu l-au impresionat deloc fragmentele din Work in Progress (viitorul roman Finnegans Wake), și credea că talentul lui Joyce putea fi mai bine folosit decît pentru niște jocuri de cuvinte incomprehensibile. Pînă la urmă s-au întîlnit. Dacă Nabokov nu s-a dus la Joyce, a venit Joyce la el. Iată:

Matinée-ul de ieri a fost cea mai de succes dintre lecturile mele... Apropo, a fost prezent Joyce; am purtat o discuţie foarte plăcută. E mai înalt decît credeam, cu o privire teribilă, ca de plumb: cu un ochi deja nu mai vede deloc, în timp ce pupila celuilalt (pe care o aţinteşte spre tine într-un fel cu totul aparte, fiindcă nu o poate roti) este înlocuită cu o gaură, a fost nevoie de şase operaţii ca să reuşească să-i găurească pupila fără să provoace o hemoragie” (p.321, scrisoare din 12 februarie 1937).

Ce să mai spun? Doar atît: Nabokov atrăgea femeile și nici ele nu-l lăsau cu totul indiferent, dar Vera l-a ținut din scurt. Nici nu era foarte greu, prozatorul devenise dependent de soția sa. Episodul Irina Iurievna Guadanini, din prima parte a anului 1937, n-a avut urmări. Vera l-a privit în ochi și l-a pus să decidă: ori ea, ori ea... Neavînd de ales, bietul Vladimir s-a mărturisit complet și a optat pentru Verocika.


Nu pot încheia nota de față fără a omagia efortul și iscusința traducătoarei impozantului volum: Veronica D. Niculescu. Iubitorii de Nabokov îi rămîn îndatorați.


P. S. În imagine: Franz von Stuck (1863 - 1928), Mary dans un fauteuil rouge, avec un chien (1916).

2 comentarii:

Veronica spunea...

Ar mai fi, pe fermecătoarea listă a formulelor de adresare, „Lungă pasăre a paradisului cu coada scumpă” - păstrez strecurată în carte, la sfârșit, bucățica de hârtie de pe care am citit alinturi la lansare. :
)
Mulțumesc mult pentru cuvintele frumoase.

Și mai am de mulțumit pentru ceva - pentru textele splendide despre scris și „trăit”, despre cititori care se uită doar la cărțile noi, despre plăcerea dificultăților. E sănătate curată să poți citi asemenea texte. Se conturează un volum despre citit și cititori!...

Valeriu Gherghel spunea...

Daaaaa, formulele de adresare nu se repetă niciodată, cele mai faine sînt cele tautologice, draga mea dragă și iubită etc.

Nici un bibliofil nu ar trebui să ignore Scrisori către Vera :)