marți, 7 martie 2017

Manualul erotic al puritanului



N-am știut pînă zilele trecute (deși toată lumea pare să știe chestia asta destul de amuzantă) că puritanii cei mai riguroși, virtuoșii din vremea lui Oliver Cromwell, făceau sex printr-un cearceaf prevăzut cu o gaură.

Treaba nu pare întru totul normală, miroase de la o poștă a ipocrizie și sadism: adică noi facem sex, dar să nu cumva să vă gîndiți cu mintea voastră depravată că simțim vreo plăcere, noooo, întîlnirea noastră este în primul rînd un sacrificiu, o jertfă, n-are nici o legătură cu erosul vulgar și imund, e vorba de o simplă reuniune de afaceri.

Deci, imaginați-vă scena, nevasta își ridica poalele (nu-mi închipui că făcea nudism, nu era la plajă și nici nu se inventase, la 1650, obiceiul despuierii metodice), trăgea cearceaful pînă peste ochi și-i striga înfundat soțului ascuns dincolo de ușă, blazat și aproape indiferent: ”Sînt gata, bărbate! Poți intra să-ți îndeplinești datoria, Domnul fie cu noi...”. Omul pășea în obscuritatea odăii, zărea cearceaful peticit și bănuia că undeva, în cuprinsul patului, sub lințoliul boltit, se afla nevasta, sau ceea ce mai rămăsese din ea, rece și țeapănă ca sloiul de gheață proverbial.

Bărbatul avea nevoie pesemne de oarece indicații, dar femeia tăcea mîlc, nu putea să-l îndrume cu maximă precizie, religia îi interzicea, de altfel, să vorbească și să dea sfaturi, numai bărbații aveau dreptul la cuvînt, ei erau stăpînii. Așadar, puritanul bîjbîia ore întregi deasupra movilei și întreba tot mai furios, ”Unde naiba te-ai ascuns, scumpă Eve? Ești aici?”, dar nevasta de puritan făcea doar , , , mai mult n-avea voie și-l lăsa pe bărbat să se descurce de unul singur. Într-un final, amanții renunțau. Oricum erau cu nervii la pămînt.

Cam asta e cu gaura din cearceaf și cu amorul puritan în vremea lui Cromwell. Nu știu exact ce s-a întîmplat mai tîrziu. Se vor fi găsit cu siguranță alte rafinamente, alte purități și mai ascuțite. Unii cronicari menționează în anale, dar nu e tocmai sigur, că după moartea lui Oliver Cromwell (în 1658) și spînzurarea lui postumă (în 30 ianuarie 1601), pe cîmpul de la Tyburn, toți puritanii au renunțat la cearceaf și au recurs la pînza de sac, mai abrazivă...


Am cules aceste amănunte din romanul Sexul cireșilor (Sexing the Cherry) al prozatoarei britanice Jeanette Winterson. Traducerea realizată de Ana Chirițoiu s-a tipărit în 2009 la Humanitas. Am cumpărat cartea acum patru zile dintr-o librărie de mahala (anticarii din Lăpușneanu nu auziseră de acest roman, credeau că vorbesc pornografic și-mi rînjeau cu subînțeles). Am găsit pagini absolut geniale, deși romanul este inabil construit. Jeanette Winterson a vrut prea mult...


P. S. În imagine: Tom Bennett, Quiet (2015).

Un comentariu:

heraasku spunea...

in orice puritan se ascunde un pervers excesiv. chestiunea cu cearceaful gaurit o dovedeste