joi, 2 martie 2017

Gratuitate



Metafizicienii ne (și se) amăgesc adesea. Ei proclamă urbi et orbi că tratatele lor tenebroase, ideile lor întunecate, ipotezele lor obscure ar avea o utilitate foarte precisă. Și, în același timp, cît se poate de evidentă. Scurt spus: toate aceste idei ar intensifica existența (și trăirile), ar da culoare vieții, ar pune sîngele indivizilor în mișcare. Nimic mai fals! Totul este o mare și venerabilă iluzie.

Metafizica răspunde, în fapt, celui mai straniu (și zadarnic) dintre instinctele noastre: nevoia irepresibilă de gratuitate.

Așadar, Samuel Taylor Coleridge (1772 – 1834) a avut (și pe drept cuvînt!) gura aurită. Iată ce a sesizat (fiindcă era extrem de inteligent) poetul englez: ”În ceasul de suferință, ciudatele idei metafizice sînt ca niște jucării la căpătîiul unui copil bolnav de moarte”.


P. S. În imagine: Arthur Garfield Dove (1880 - 1946), Swing Music (1938).

Niciun comentariu: