miercuri, 1 februarie 2017

Domnul Amărăciune



Nu am dispoziția să scriu, astăzi, despre mica mea obsesie personală. Pot (și poate) aștepta niște vremuri mai senine. Sînt trist și amărît, amărît și trist. Pleonasmul și repetiția exprimă destul de bine starea mea.

Prefer să citez un poem de Emil Botta, intitulat


Domnul Amărăciune

Printre oglinzi, la ora cinci, am să cobor,
în haine negre, cu ochii stinşi, zâmbind uşor.

E gata ceaiul? Toţi au venit? Totul e gata?
Cu o maramă acoperă iute groapa, lopata.

Dansaţi în cete un joc galant, cântaţi, lăute,
arcuşuri seci, viori pustii, de ce staţi mute? 

Dar te întreb, iubitul meu, ce ai la frunte?
Amărăciunea m-a luat de mână şi m-a condus peste o punte.

Dar te observ, iubitul meu, ce pald eşti.
Amărăciune, urând viaţa, mi-a spus în şoaptă: "Să te fereşti..."

Dă-mi pălăria, bastonul, masca, dă-mi şi mănuşile,
e cam târziu şi de-am să plec, cerniţi oglinzile, închideţi uşile.

M-aşteaptă afară, sub steaua rară, un echipaj...
Noaptea se umflă, clopoţeii-şi scutură şi uite cum flutură argintiul penaj.


P. S. În imagine: un desen de Annie Morgan, Highs and Lows.

10 comentarii:

Ramona Trifan spunea...

pana si moina lui bacovia pare optimista in fata poemului ales de tine

Valeriu Gherghel spunea...

Te cred :)

Ramona Trifan spunea...

astept inca amanunte picante despre obsesia ta. mai mult ca sigur virtuala

Valeriu Gherghel spunea...

Gata, cred că ți-am dat :)

Ramona Trifan spunea...

mexic zici?

Valeriu Gherghel spunea...

Fix în Mexico City, e orașul meu preferat, îmi place și mâncarea mexicană, că e foarte picantă :)

Ramona Trifan spunea...

asa o fi numai ca tipa din tablou, keira si obsesia ta sunt trei lucruri diferite

Ramona Trifan spunea...

fiinte:))

Valeriu Gherghel spunea...

Keyra și obsesia mea fac una, Keyra s-a născut, poate, din obsesia mea (sau, poate, doar a stîrnit-o), dar existența ei, a Keyrei, e certă și inevitabilă :)

Ramona Trifan spunea...

e cam confuz