luni, 30 ianuarie 2017

Obsesia. În ce chip se înșurubează în creier



Dacă n-ați avut niciodată o obsesie cît de mică, acest articol nu vă poate afecta emoțional și nervos. Dar dacă ați avut măcar una, vă fac îndemnul să-l ignorați. Faceți un click și închideți blogul. Articolul mi se pare periculos pentru persoanele sensibile, cu nervii subțiri. În fond, mintea omului nu este o jucărie. Orice psiholog știe asta.

Prin urmare, dacă vreți să vă păstrați luciditatea și bunul simț al discriminării între realitate și iluzie, nu citiți ceea ce vă voi spune mai jos.

Dar dacă ați perseverat totuși, am de gînd să vă vorbesc, mai întîi, despre o carte cu un individ care dezvoltă o obsesie retrospectivă exemplară (aș spune chiar paradigmatică).

Îmi închipui că ați parcurs deja romanul lui Julian Barnes, Before She Met Me, tradus în românește de Radu Paraschivescu și publicat de Nemira, în 2014, sub titlul Pînă cînd m-a cunoscut. O primă ediție a romanului apăruse la Humanitas încă în anul 2006. Eu pe aceea am citit-o fără să am nici cea mai mică bănuială cu privire la psihologia obsesiilor retrograde. Nu povestesc intriga, bănuiesc că vă este deja cunoscută.

Deci, profesorul de istorie Graham Hendrick se recăsătorește cu o femeie mult mai tînără și mai frumoasă decît prima lui soție, Barbara. Ăsta e un fapt matematic necesar. Nimeni nu se recăsătorește cu femei mai în vîrstă decît dacă sînt foarte bogate (și pe ducă). Ann nu este cîtuși de puțin bogată, nici în stadiul terminal al senilității, are, așadar, avantajul și parfumul frăgezimii.

Totul merge perfect pînă în clipa în care, îndemnat de Alice, fiica lui (și a Barbarei), profesorul de istorie vizitează un cinematograf de periferie. Vizionează un film derizoriu. Printre personajele minore, Graham o recunoaște pe Ann, într-un rol aproape anonim. Istoricul devine brusc și definitiv gelos. Ce se ascunde în trecutul lui Ann? Nu cumva? Pe cine a iubit Ann? Nu cumva? Cu cine s-a culcat Ann? Nu cumva? Gelozia a devenit obsesivă.

Mintea lui Graham se întunecă sub povara supozițiilor. Soțul n-are nici un temei. Caută cu disperare unul. Vrea dovada indiscutabilă. Vizitează cinematografele, observă cu un ochi încețoșat de obsesie toate filmele (puține) în care jucase, cîndva, Ann. Nu găsește nimic dubios. Iar eșecul, repetat, duce la o agravare a obsesiei. Absența dovezilor este singura dovadă a infidelității soției sale...

Veți vorbi de nebunie. Nu neg. Veți observa paranoia in actu, vidul rotitor al ipotezelor. Nici asta nu pot nega. Profesorul Graham Hendrick a căzut în cel mai perfid întuneric. Într-un cuvînt pe cît de mișcător tot pe atîta de rece: s-a smintit.

Mîine am de gînd să scriu (și) despre micul meu întuneric personal...


P. S. Jean Jansem (1920 - 2013): La Jeune fille au chapeau rouge.
.

4 comentarii:

Ramona Trifan spunea...

ai uitat de Charles. el s a casatorit cu o femeie mai in varsta ...

Ramona Trifan spunea...

recasatorit:))

Valeriu Gherghel spunea...

Mai în vârstă, dar cu suflet fraged :)

Ramona Trifan spunea...

din cauza asta sta mai mult prin ardeal:))