duminică, 4 decembrie 2016

Vă place să jucați la ruletă? Mizați atunci pe Dumnezeu...



Asta-i bună! Un matematician scrie un articol înțesat de formule, în care discută meticulos probabilitatea existenței lui Dumnezeu. Hotărît lucru, speculația lui nu are nici un sens.

Aristotel vorbea de probabilități numai în legătură cu evenimente viitoare. Peste o zi va avea loc, să zicem, o bătălie navală. Izbînda unei armade asupra alteia poate fi comentată, desigur, în probabilități. Fiecare flotilă de trireme are 50 % șanse să cîștige bătălia.

Dar existența lui Dumnezeu? Este doar o metaforă să pretinzi că Dumnezeu ar fi un eveniment. Nu este... Reprezintă un fapt, o entitate, ens summum (dacă există). Și atunci, are vreo noimă să afirmi că existența lui este probabilă în proporție de 23, 3 % și improbabilă în proporție de 76, 7 %? Normal că nu are. Dumnezeu-ipoteză nu va fi proclamat Dumnezeu-existent, duminica viitoare, printr-un plebiscit. Dumnezeu nu are nici o șansă la alegeri. Existența lui nu poate ieși prin vot popular, cum visează clericii de pretutindeni, deci nu e nici probabilă, nici improbabilă. Ea nu rezultă nici măcar din / prin argumentul ontologic al sfîntului episcop Anselm; și nici din oricare altul.

Este. Sau nu este... Nimic în plus. E treaba fiecăruia dintre noi să-și aleagă credința-în...

Numai în mintea lui Pascal se putea ivi ideea unui pariu cu privire la Dumnezeu. Numai el putea lega chestiunea lui Dumnezeu de aritmetica șanselor. Credeți și mizați, frați creștini, pe Dumnezeu! Dacă nu iese / deci nu există, nu pierdeți nimic. Dacă iese / și există, cîștigați totul. Ca și cum simpla prezență a lui Dumnezeu ar garanta mîntuirea sufletelor și salvarea păcătoșilor (prin grație). Pascal studiase prea multă matematică și ajunsese, probabil, la un soi de ebrietate a probabilităților, altfel nu-mi explic pariul său...

2 comentarii:

heraasku spunea...

pariul nu e pentru el, e pentru ceilalti :-)

Valeriu Gherghel spunea...

Bineînțeles :)