duminică, 3 iulie 2016

Viețile lui Ivan Osokin


Iată că se poate și altfel! Primești de la îngerul caritabil o viață nouă, identică, în principiu, cu viața veche, și, de data asta, îngerul îți lasă și memoria. Prin urmare, poți interveni în viața cea nouă, fiindcă știi mereu ce te așteaptă și ce ai făcut prima dată (bine-rău). Cum vei proceda? Nu există nici o îndoială: vei încerca să-ți repari vechile greșeli. Credeți că este atît de ușor? Vă înșelați cu totul. Posibilitatea de a ieși din identic, din repetiție, este nulă. Să vedem și de ce...

Prin 1915, un anume Piotr D. Uspenskii (din care am citit, cîndva ceva în limba franceză, dacă nu mă înșel, o chestie tare curioasă, din care n-am priceput mai nimic și din care nu-mi mai amintesc în prezentul relatării mare lucru), discipol și preot al ciudatului profet George Gurdjieff, a publicat o povestire pe această temă. Protagonistul ei, Ivan Osokin (povestirea se numește, ironic, Strania viață a lui I. O.), primește șansa de a trăi o viață nouă după cea veche și, pe lîngă acest dar angelic / malefic, păstrează și ținerea de minte. Adică el știe ce i se va întîmpla și poate, în funcție de ceea ce a trăit deja, să-și modifice opțiunile și, deci, cursul vieții, destinul.

Credeți că va fi în stare? Nici vorbă. El se comportă ca noi toți, probabil, în mod mecanic, automat, fără să delibereze, fără klinamen, și, în plus, fără să-și folosească liberul arbitru, dacă există unul. Deși cunoaște din viața precedentă că în cutare caz a greșit (și că e mai bine să procedeze în alt chip decît prima oară, să opteze altfel) repetă întocmai greșeala. Determinismul îi stăpînește existența. Așadar, preștiința nu pare suficientă pentru a fi (și a deveni) liber. Autorul pretinde că omul este prins în stereotipii și în cercuri vicioase. Îi plac lanțurile în care e strîns. El nu are puterea de a ieși din rutină, este un spirit închis în materia inertă, un animal repetitiv.

Calea de a evada din automatismul existenței este una singură, a fost predicată de profetul Gurdjieff, se numește ”a patra Cale”, numai că eu nu am de gînd să devin un discipol de-al lui, n-am înclinații mistice. E și cam tîrziu, cred. Mi-e destul să trăiesc această viață obișnuită, în care n-am zărit pînă acum nimic straniu, nici o coincidență, nici un semn de sus, nici un rug aprins, nici o luminiță...


P. S. Mulțumesc comentatorului (extrem de amabil) care mi-a semnalat povestirea lui Uspenskii. Nu știu dacă există o traducere în românește a Straniei vieți a lui Ivan Osokin, mai probabil, nu...

P. S. 1.În imagine: Maurits Cornelius Escher. Regular Division of The Plane with Birds (1949)

Un comentariu:

Valeriu Gherghel spunea...

De acord, viața este o suma de alegeri, dar dacă am trăi o viață și încă o viață, am mai face aceleași alegeri, Uspenskii crede că da, eu cred că nu :)