miercuri, 1 iunie 2016

A patra modalitate de a atinge profunzimile gândirii



Am comentat până acum trei modalități de a exersa și de a vădi celorlalți profunzimea nu numai într-un discurs filosofic (prin definiție, profund), dar și în gândirea privată, în gândirea de zi cu zi, în conversațiile curente.

Voi vorbi, deci, în această notă despre o a patra modalitate. Și anume despre tautologie. Ea seamănă într-un fel (sau chiar în mai multe) cu enunțarea unei lapalissade, fără a se confunda însă cu lapalissada, în cazul căreia se poate bănui un impuls ironic, umanist, așadar, și al cărei efect este sesizarea unui adevăr rămas pentru o vreme destul de îndelungată perfect ascuns.

Diferența dintre lapalissadă și tautologie vine din faptul că o lapalissadă produce, de obicei, în cazul indivizilor cu oarece umor, un simțământ de veselie, în timp ce tautologia mizează în întregime pe efectul seriozității cuvioase, pe solemnitate. Lapalissada ne amuză. Tautologia ne face să izbucnim în plâns. Ea subliniază, astfel, adevărul prețios că unele lucruri nu pot fi luate în râs și recomandă păstrarea cu strictețe a gravității și reculegerii. Tautologia impune resemnarea solemnă.

Autorii de tautologii, tautologiștii să le zicem, se află într-un război vechi și niciodată stins cu gânditorii cinici, cu gânditorii care nu au nimic sfânt, cu iresponsabilii. Universul tautologistului se compune din lucruri fixe, din axiome imuabile, din Idei / Forme și valori (aici și numai aici se află Adevărul, Frumosul și Binele). Este un univers platonist. Pe de altă parte, universul cinicului nu conține nimic etern, este o colecție de indivizi variabili, mobili, o adunătură de himere care evoluează într-o direcție necunoscută. Într-un cuvânt, este un univers nominalist.

Lapalissada este surprinzătoare, te ia pe nepregătite, te scutură de rutine, de stereotipii. În schimb, tautologia te încremenește. Ea ilustrează, în modul cel mai propriu, profunzimea însăși, scopul aproape imposibil de atins al oricărui filosof care își merită numele, titlul și posteritatea.

Cum știm, cea mai bună definiție este exemplul. Prin urmare, să venim și la exemple, nimic nu este mai grăitor decât un exemplu cu adevărat grăitor, lucru pe care până și Immanuel Kant, în paguba lui, l-a ignorat (cf. Critica rațiunii pure, passim).

Deci:

1. ”Nu uita, trecătorule, care privești fără să vezi, și eu am fost ca tine, nu peste mult și tu vei fi ca mine” (prosopopeea defuncților).

2. ”Poporul român (urmașul legitim al geților 'care se cred nemuritori') a avut dintotdeauna dușmani nemiloși, care au încercat fără spor să-l zdrobească în picioare, dar Dumnezeu este mai puternic și mai nemilos decât orice dușman al poporului român” (prosopopeea unui român în viață).

3.”Nimeni nu este veșnic. La sfârșitul vieții, toți vom muri” (prosopopeea popilor).

4. ”Un om nu valorează nimic, dar nimic nu este mai valoros decât un om” (Omul valoros).

5. ”Finalitatea vieții în univers este apariția unei ființe în stare să vadă universul exact așa cum este; dacă universul ar fi diferit, n-ar mai fi posibil să fie observat exact așa cum este, fiindcă ființa în stare să-l observe exact așa cum este n-ar mai fi în stare...” (principiul antropic).


P. S. În imagine: André Martins de Barros (n. 1942): L'homme érotique.

4 comentarii:

Miron Dan spunea...

Asadar, cei patru pași către înțelepciune în viziune ghergheliană (îmi place cum sună, rimează cu hegeliană, heideggeriană etc) sunt următorii:
1 fabricarea de paradoxe
2 lapalissada sau tautologia voioasă
3 interogarea neobosită
4 tautologia (lapalissada serioasă, încruntată)

Ca dovadă că am învățat ceva de la maestru o să dau și eu un exemplu:
Gândirea e cea mai înaltă formă de meditație. Sau invers.

Bun, și al cincilea pas? Aștept cu nerăbdare.

Valeriu Gherghel spunea...

Da, de obicei, definitiile sunt cele mai profunde profunzimi. De pilda, Nietzsche: "Omul este singurul animal care amana". Cele patru modalitati sunt perfect enumerate de Dvs. Ati fi un student eminent in Logica :)

Valeriu Gherghel spunea...

Al cincilea pas abia urmează... El întrece toate profunzimile imaginate de om până acum :)))

Miron Dan spunea...

Păi, m-am înscris de ceva vreme la cursurile dumneavoastră gratuite de pe blog, la ce bun să mai urmez și Logica?
În fine, urmează al cincilea pas care va zgudui omenirea și va face caduce toate tratatele de filosofie & logica & epistemologie. Dar dacă nu va mai exista filosofie nu vor mai fi nici filosofi, dixit Pseudo Ubu Roi. A quoi bon...