vineri, 6 mai 2016

Silogizări leneșe

Propun să ne jucăm în seara asta (ba și mâine dimineață), construind argumente incorecte și lipsite de temei. Nu e chiar atât de facil să le compui, fiindcă mintea gândește de la sine corect în aproape toate împrejurările care nu implică gândire...

1. Dacă Dumnezeu are, deja, un plan cu privire la om și la viața lui (în acest plan a fost înscrisă și Întruparea), omul e salvat chiar dacă nu face nimic. Și chiar dacă încearcă să facă ceva, viața lui nu primește o semnificație mai apăsată. Prin urmare, acest plan nu-i poate fi de folos, întrucât viața unui om care nu face absolut nimic e lipsită complet de sens. Absența sensului face inutil planul.

2. Până una-alta, omul nu are nici o modalitate de a afla ce cuprinde planul lui Dumnezeu. Dar dacă ar reuși să-l ghicească (printr-o intuiție de ordin mistic), nu i-ar fi permis să-l accepte fără nici un examen. Dacă l-ar primi fără o estimare serioasă, fără să-l cântărească / fără să-l examineze cu mintea lui șovăitoare (și cu liberul lui arbitru ipotetic), ar însemna că omul este fie leneș, fie credul, fie nătâng (ceea ce pare exclus prin însăși definiția omului ca ”animal rationale”) , fie și una, și alta, și a treia (împreună și la un loc).

3. 1. Dacă e leneș, locul lui e în iad - sau, cel puțin, în purgatoriu.

3. 2. Dacă e credul, locul lui e tot acolo.

3. 3. Dacă e nătâng, planul lui Dumnezeu nu-i folosește la nimic.

4. În treacăt fie spus, iadul nu există în planul divin (spun experții).

5. Dacă planul lui Dumnezeu prevede că toți vom ajunge (pe o cale sau alta) în rai, la ce ne-a mai dat mintea și liberul arbitru?

6. Dacă planul lui Dumnezeu este ca toți să ajungă în rai (cum a crezut cândva bietul Origen), de ce l-a mai redactat și dezvăluit (în intuițiile celor aleși)?

7. Prin urmare, planul lui Dumnezeu nu ne folosește la nimic, fie că avem minte, fie că nu (destinația fiind una singură). Dar

8. Dacă avem minte și liber-arbitru putem examina critic planul lui Dumnezeu cu privire la om, ba chiar îl putem refuza (socotind că e inacceptabil).

11. Dacă îl refuzăm, nu ne alegem cu nimic. Și, oricum, omul nu e în stare să conceapă un plan util.

12. În concluzie: viața omului nu are sens. Întrucât: sensul vieții e numai și numai atunci când viața are sens.


P. S. În imagine: Labirint de jucărie. Copiii învață un ”alfabet bilingv” :)

3 comentarii:

Simeona spunea...

Păi, dacă e de joacă, mă bag și eu :)))
Habar n-am care e sensul vieții dar, ca mare amatoare de "orgasme" (hehe), știu care este "sexul" vieții - că ne-o trage cum vrea ea și când vrea ea, iar noi reacționăm în funcție de cum o primim în sufletul nostru (ca pe un mire, ca pe un amant, ca pe un violator... ).
Cât despre Dumnezeu nici nu ne-ar păsa de El dacă ne-ar fi reușit nunta vieții...

Miron Dan spunea...

13. În concluzie, Dumnezeu n-are niciun plan, deoarece dacă avea unul ar fi observat și singur că n-are niciun rost să faci planuri pentru alții, pe care i-ai înzestrat cu liber arbitru.

Simeona spunea...

Ce este viața? Ce este adevărul? Care este calea pentru a ajunge la ele?

"Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa...", zice Iisus, dumnezeul creștinilor. Prin urmare, creștinii susțin că, pentru a ajunge la adevăr și petru a fi viu, cu adevărat, trebuie să urmezi "Calea". Iar Calea creștinilor, după cum știm, este perfecționarea (sfințirea, desăvârșirea, dobândirea înțelepciunii) și guvernarea lumii cu înțelepciune.
Dar și celelalte religii, secte, confesiuni, curente, filosofii susțin că ele sunt Calea...
Mai nou, religiile sunt înlocuite cu alte "căi" de aflare a adevărului și a vieții, cum ar fi: dezvoltare personală, NLP, coaching, fizi-psihi-misti-ezotero-terapy.

O mulțime de căi... o mulțime de adevăruri... și toate se consideră adevărul absolut... câți oameni, atâția dumnezei...
Avem de ales: ori urmăm una din căile celor care susțin că au aflat adevărul (un lucru e clar: pentru a cunoaște adevărul cuiva, trebuie să mergem cu încredere - cu credință în acel cineva - pe calea adevărului lui... ori ne alegem propria cale, independent de căile propuse...
În orice caz, cunoașterea (informația, experiența) rămâne felinarul... și, cu cât lumina e mai puternică, cu atât bate mai departe și mai clar.
Bine-ar fi ca pe "cale" să avem și parteneri de drum... dar, asta este altă poveste...
Pentru provocări, o floare de cireș din grădina sufletului meu, în palmele dumneavoastră, domnule profesor.