miercuri, 18 mai 2016

Pata de vin


Să citim cu optimism următorul argument formulat cândva de către filosoful Thomas Nagel (în articolul intitulat cu mult umor The Absurd, 1971):

(1) Viața este un șir finit de evenimente (foarte vag) legate unul de celălalt.

(2) Un eveniment se justifică printr-un eveniment concomitent sau ulterior (scop, finalitate): muncim pentru a câștiga bani, câștigăm bani pentru a cumpăra mâncare la copii, cumpărăm mâncare la copii pentru ca zișii copii să nu moară de foame, să poată urma școala, să facă la rândul lor copii etc. etc.

(3) Dar dacă viața constă dintr-un șir finit de evenimente care justifică un eveniment anterior (mâncarea, viața, școala justifică munca), cel puțin un eveniment rămâne fără nici o justificare, ultimul, cel puțin unul nu poate fi justificat nici de tot ceea ce s-a petrecut până la el și nici de tot ceea ce (va) decurge din el (dacă mai decurge ceva): moartea.

(4) Un eveniment inevitabil curmă, după cum putem mereu observa (mai cu seamă la ceilalți), lanțul justificărilor.

4. Prin urmare, viața nu are sens (este absurdă).

Precizez că argumentul lui Nagel nu este neapărat valid și nici concludent, ceea ce filosoful știa, de altfel, foarte bine. Putem încerca, așadar, un optimism prudent...


P. S. În imagine: Francine Van Hove (née à Paris en 1942): Tache de vin.

2 comentarii:

Simeona spunea...

Ieee!... moarteeaaa... asta-mi place, măi, flăcăi... hăăăi!

Chiar mă gândeam zilele astea să mă întorc la una din postările despre sensul vieții și sa scriu așa: Sensul vieții este o moarte cu sens...

* * *
"Ce mai faci?", mă întreabă o vecină. "Îmi trăiesc moartea care mi-a mai rămas", îi răspund... și ne-am văzut de drum... După câțiva pași, o aud în spatele meu, strigând la fi-so peste stradă: "Paule, uite-o pe Simeona(mă rog, nu Simeona ci, numele meu real)"... "Nebuna", completez eu în gând și întreb tare: "Ce-ai, bre, cu el?"... "Nimic, ziceam să te vadă și el", spune ea... :))

* * *
Nu știu cum e pentru alții... eu îmi doresc să termin de murit înainte de a muri, dar aș vrea ca, atunci când moartea va veni, să mă găsească vie... deci, aș vrea să mor și să-nviez înainte de a muri... ăsta este sensul vieții mele și asta îmi dă putere să mă trezesc în fiecare dimineață... Când viața însăși este un sens, ar fi prea mult să mă întreb care e sensul sensului... am încercat, dar mai mult m-am smintit și e nasol când o dai în sminteală

Valeriu Gherghel spunea...

Sensul nu are sens.

Seneca spunea ca in fiecare zi murim cate putin :)