joi, 5 mai 2016

Despre sensul vieții cu blîndețe



Într-un articol cunoscut (măcar în unele secte filosofice de azi), intitulat "Religie și respect", Simon Blackburn prezintă o opinie care nu ține seama de ”planul [și vrerea] lui Dumnezeu”.

Deci: ”Există însă o poziție diferită cu privire la sens... [acest fapt] înseamnă să privești numai în interiorul vieții. E vorba de opțiunea imanentă. Se mulțumește cu viața de zi cu zi. Există suficient sens în lumea noastră de muritori - lumea faptelor și experiențelor familiare, chiar banale. În opțiunea imanentă, surîsul unui copil, grația unei balerine, tonul vocilor, emoțiile unui îndrăgostit dau sens vieții. Pentru unii, viața e activitate și împlinire: a urca pe vîrful unui munte, a trece linia de sosire cel dintîi, a identifica un leac / un tratament, sau a scrie un poem. Toate aceste lucruri durează puțin, dar scurtimea lor nu le anulează semnificația / sensul. Pentru a însemna exact ceea ce înseamnă, un surîs nu trebuie să dureze veșnic. Nu există nimic dincolo (sau aparte) de procesul vieții. Mai mult: nu există nici un scop către care toate aceste procese să tindă, dar putem găsi ceva prețios, valoare și sens în procesele însele. Nu există ca atare ceva precum ”Sensul vieții”, dar pot exista multe sensuri într-o viață”

P. S. Citatul este, am precizat deja, din Simon Blackburn, ”Religion and Respect”, in Philosophers Without Gods: Meditations on Atheism and the Secular Life, ed. Louise M. Antony (Oxford: Oxford University Press, 2007), p.190.


P. S. 1 În imagine: Irena Gendelman (artista s-a născut în Ucraina / Crimea, acum locuiește în Israel): Ballerine.

Niciun comentariu: