sâmbătă, 9 ianuarie 2016

Omul livresc


De obicei, cînd este portretizat negativ, precum în Orbirea lui Elias Canetti, omul livresc se mișcă într-un cerc vicios. Și tocmai asta i se reproșează. Și de asta e comic, sau tragic, cum vreți. Acest cerc vicios nu se intersectează cu cercul vicios al vieții. Omul livresc se poartă ca în cărți, gîndește în formule aflate din cărți, vorbește în fraze / texte / locuri comune (topoi). Viața lui (cîtă mai rămîne!) are ca ax principal cartea.

Omul livresc citește, cel mult, pentru a scrie alte cărți și, uneori, cînd este la ananghie, pentru a cita fragmente semnificative din cărțile / studiile / articolele străbătute. Monologul interior al lui Peter Kien este o permanentă re-formulare a unor fraze de-a gata.

Am întîlnit acest ”defect” și la oamenii reali. De pildă, sfîntul Ieronim, în Epistola către Eustochium, Libellus de virginitate servanda, povestește un vis. Se află în fața tribunalului ceresc. Dialogul care se duce între judecători și Ieronim este unul compus exclusiv din versete luate din Biblie. Este întrebat cine este, cum se definește, ce identitate își asumă, interrogatus de conditione. Răspunde: Christianus sum. Și riposta judecătorilor vine imediat: Mentiris, ait, Ciceronianus es, non Christianus: ubi enim thesaurus tuus, ibi et cor tuum. Adică: ”Minți, ești un păgîn, un ciceronian; sufletul tău este acolo unde îți ții cărțile [biblioteca]”. Ultima propoziție este un citat din Matei 6: 21: ”unde îți ții comoara, tezaurul, acolo se află și sufletul tău”. În consecința acestui verdict, Ieronim este bătut cu vergile. În timpul supliciului, își spune: „Şi cine te va slăvi în sheol?”, întrebare luată din psalmul 6: 5. Dialogul nu are, așadar, nimic original. Nici lamentația penitentului...

Așa face și Peter Kien. Rareori este proaspăt în exprimare. Citește pentru a cita. Recită din memorie.

Doar Marcel Proust a răspuns la întrebarea cu privire la finalitatea lecturii astfel. ”Citesc pentru a învăța să văd / să percep o floare, iarba, lumea din jur”. Vă întreb la rîndu-mi: de ce citiți? Ca să-l urmați pe sărmanul Peter Kien sau pentru a trăi experiențele sugerate de Proust?


P. S. Cînd vorbesc de romanul lui Elias Canetti mă refer la ediția următoare: Elias Canetti, Orbirea, traducere de Mihai Isbășescu, Iași: Polirom, 2015, 658p. 24.95 lei.

P. P. S. În imagine: Dominik Skunca (1939 - 2011): Le liseur du journal (1966).

8 comentarii:

K.J. Mecklenfeld spunea...

Nu toată lumea exprimă ceea ce simte, felul în care experimentează viața, la fel (de frumos). Și este bine așa, fiindcă astfel există diversitate. Dacă toată lumea ar molfăi madlene, aducându-și aminte de mătuși, ar fi, probabil, extrem de plicticos.
Citim, cu toții, pentru a ne îmbogăți viața, trăirile, nu?

Valeriu Gherghel spunea...

Bineînțeles, KJ, citim ca să trăim: și o să trăim atât de mult, atât de muuuuuuuuult, încât o să reușim să parcurgem toate (dar absolut toate) cărțile frumoase :)

K.J. Mecklenfeld spunea...

Așa să fie!
Profesorul Hu îți transmite că se dă în vânt după Breviarul tău sceptic, deși, pe alocuri, cartea este un pic cam doctă pentru el. Însă este foarte fericit că a ajuns, în sfârșit, la el. Îți sugera (ultima postare la mine) să încerci, poate, și o variantă electronică :-)

Trifan Ramona spunea...

citim pt a ne sustrage vietii

if spunea...

D-le Valeriu Gherghel, reveniti va rugam...Speram ca sinteti bine.Ceea ce va dorim!

Valeriu Gherghel spunea...

Da. S-a cam făcut timpul să mă întorc de unde n-am fost :)

Trifan Ramona spunea...

mai ales ca se apropie ziua mea

Simeona spunea...

hehe... aşa e... de obicei, suntem unde nu suntem şi tocmai de-aia trebuie sa revenim unde n-am fost pentru a putea pleca liniştiţi unde suntem :))