marți, 8 decembrie 2015

Nobel


Am recuperat o notă din octombrie. Nu știu de ce nu am postat-o atunci. Cred că i-a sosit timpul.

Premiul Nobel pentru literatură a fost dat aiurea de multe ori. Nu mă refer la scriitorii propriu-ziși care l-au meritat mai mult sau mai puțin (aici totul e discutabil, nu insist), dar care erau îndreptățiți să-l primească pentru motivul cuvios că au scris literatură (și nu manifeste politice sau epigrame). Gusturile (nu) se discută. Valoarea este ceva greu de ”stabilit” și de estimat. Deci, nu la aceste cazuri mă refer. Mă refer la cu totul altceva.

Cu Nobel-ul pentru literatură au fost miluiți filosofi precum Henri Bergson și Bertrand Russell. L-a mai primit, prin 1951, dacă nu mă înșel, Winston Churchill. În aceste împrejurări, inadecvarea a fost, după părerea mea, completă. Memoriile, tratatele de logică, eseurile despre fericirea în viață, ori ”despre datele imediate ale conștiinței” nu sînt literatură, orice ar spune cei care văd în filosofie un soi de literatură (de idei) și cred că un filosof se salvează pînă la urmă nu prin opiniile exprimate, ci prin modul de a le exprima. Este complet fals!

Domnii numiți mai sus n-au scris romane, n-au scris piese de teatru, n-au scris povestiri, n-au compus nici o poezie, nici un distih, n-au frînt inima domnițelor, șoptindu-le în urechiușe, precum trubadurii, elogii versificate. Acești indivizi (printre care mă prenumăr așa-zicînd) s-au exprimat despre diferite chestii prestigioase (divinitate, Forme, procesiuni ontic-ontologice, Ființă, Neant, comprehensiune, Dasein etc.) mai bine sau mai rău, mai elegant sau mai puțin elegant, mai încîlcit sau mai limpede. În plus, cedînd unei vanități firești, sus-pomeniții s-au numit pe ei înșiși Filosofi și niciodată scriitori. Iar unii dintre ei au afișat un dispreț masiv cu privire la poezie: filosofia este ceva grav, literatura e frivolitatea însăși, nu? Dar, în chip hotărît și definitiv, ei nu au făcut literatură. Iar cînd au făcut literatură, n-au făcut filosofie. Faptul că au primit premiul Nobel pentru producția lor vădit neliterară ține de confuzia perpetuă a minților omenești și de interese pur ideologice. În consecință, Bertrand Russell, Henri Bergson și Winston Churchill nu au avut nici un temei să ia premiul Nobel, pentru simplul fapt că nu au redactat scrieri de ficțiune. Totul ține de o zglobie neînțelegere.

Faptul că nu de mult Svetlana Alexievich a primit premiul Nobel pentru literatură (deși, la propriu, n-a comis în viața ei literatură) m-a pus serios pe gînduri și m-a făcut să mă întreb, ca versatilul burghez Sartre altădată, ce este, la urma urmelor, literatura... Istorie orală? Reportaj? Interviu? Publicistică? Nu prea cred. Firește, Svetlana Alexievich a scris sfîșietor despre cazuri sfîșietoare. Nimeni nu neagă noblețea cărților sale. Dar scrierile ei nu țin de conceptul de literatură, așa cum obscuritățile lui Heidegger nu au devenit niciodată romane. S-ar putea, desigur, să mă înșel. S-ar putea să am o înțelegere foarte îngustă a lucrurilor care contează cu adevărat în universul sublunar. S-ar putea, în fine, să fiu doar un moșneag cu vederi retrograde. Totul este posibil.

Nu îndemn pe nimeni să evite volumele Svetlanei Alexievici. Vor avea trăiri, sfîșieri, frisoane, vor avea mult de învățat despre suferința omenească, vor lăcrima. Dar suferința nu face o literatură (cum nici ideile mari nu fac una), chiar dacă personajul lui Hrabal  (citat în însemnarea anterioară) declară bombastic că ”poezia e suferință”. Eu unul nu cred.

Presimt că la anu' premiul Nobel pentru literatură va fi acordat lui Giorgio Agamben. E îndrăzneț, are vîrsta potrivită, comite un soi de eseuri filosofice perfect incoerente și nu a scris niciodată literatură. Nu pot să spun însă că n-a visat la o atare ispravă...

P. S. În imagine un desen realizat de Vadim Korniloff,pus sub titlul Jusqu’ici elles s’entendaient, le Malentendu était trop silencieux.

6 comentarii:

Simeona spunea...

hehe... Bună dimineaţa şi bună să-ţi fie viaţa!
Raison!... Chiar îmi spuneam - oarecum, cu reproş - că, din 2000 încoace mi-am umflat capul (şi sufletul) cu legislaţie, cărţi de alchimie emoţională, scrieri creştine din primele secole şi filosofie... şi vorbeam cu un prieten care citeşte muultă, multă literatură de alt gen: ce bine e de cei care sunt în acel stadiu de evoluţie in care citesc doar din pasiune...

Dar ce e aia, "literatură"???... sau "literatura de specialitate" ce naiba o fi???

Despicarea firului în optzeci, e "filosofeală" curată (hahaha)

Epilog: Dincolo de părerile noastre despre ce e bine şi ce e rău, se află un câmp cu flori. Ne întâlnim acolo. (Muhamad Rumi)

* * *

Bogdan Gradinaru spunea...

Bine ati revenit! :)

Miron Dan spunea...

Inca o data sunteti convingator-fermecator. Literatura e fictiune, restul e tacere.
Ma bucur ca ati aparut, (imi) lipsiti din octombrie, si-am fost ingrijorat, am crezut ca ati patit ceva rau.

M spunea...

Am sfârșit prin a nu mă mai entuziasma de câțiva ani buni la anunțarea numelui câștigătorului. Poate de când alde Mo Yan, Herta Müller sau Patrick Modiano, precum și filozofii pe care i-ați mentionat, au câștigat de-a lungul timpului acest premiu. Nu le contest primilor valoarea literară și poate nici meritul (nici nu aș avea cum, la alde Mo Yan sau Herta Müller, de vreme ce nu am citit nimic de ei, pe când Modiano scrie într-o manieră ușor repetitivă de la un roman la altul; de altfel stilul lui melancolico-gingaș probabil că a contat în cea mai mare măsură).

Însă să îl incluzi în lista de favoriți pe alde Bob Dylan (până la urmă, nici versurile unor cântece nu ar avea cum să constituie o literatură veridică) și să nu-i acorzi unui Philip Roth Nobelul este iar inadmisibil. Ca să nu mai spunem că un Nobel acordat lui Cărtărescu ar fi de-a dreptul științifico-fantastic! :)

Gabriel spunea...

Ce sa mai spunem despre poloneza aia cu milioane de frustrari si probleme psihice care a luat Nobelul! Cat despre bielorusa, am citit si eu cartea cu Cernobalul. Ma intreb daca e scrisa de ea, ori sunt doar relatarile oamenilor culese pe un reportofon. La anul va luat Nobelul Cartarescu Mircea, desigur. Preferatul tuturor in aceste zile si nu numai.

Valeriu Gherghel spunea...

Mulțumesc din suflet pentru comentarii. Nici io nu ma mai zbat prin somn cînd se anunță Nobel-ul pt literatură...