sâmbătă, 12 decembrie 2015

Ectoplasma


Cînd citește, toată lumea vrea să priceapă, să sesizeze sensul ultim, anagogic. Tocmai aici stă păcatul lumii. Cît efort cheltuit în van! Cele mai multe cărți - și îndeosebi cărțile filosofilor - nu au fost redactate în acest scop. Vreți să vă dovedesc negru pe alb? Citez din răposatul Jean Baudrillard un fragment semnificativ:

”Spectralitatea fantomatică, mai întîi, corespunde unei deconectări; în spatele ei se află ectoplasma, dublul, un altul singular în măsura în care se întoarce să te bîntuie. Această spectralitate e bîntuită de vid, de moarte. În vreme ce, în multiplicarea individului în diferite roluri și fațete, nu există bîntuire, dimpotrivă, el nu mai e locuit de ceva, ci se află complet în extrapolare, în exterioritate. El trebuie considerat mai curînd în termeni de branșări multiple. Nu mai este o ectoplasmă” Ș.a.m.d. (Jean Baudrillard; Marc Guillaume, Figuri ale alterității, traducere de Ciprian Mihali, Pitești: Editura Paralela 45, s. a., p.27).

Ați înțeles ceva? Nici eu. Numai că eu nu-mi fac nici o problemă, nu-mi aduc nici un reproș, nu simt nici o rușine. Sînt de piatră. În fața acestor subtilități, refuz pur și simplu să (încerc să) pricep, refuz, așadar, să devin o ectoplasmă în slujba intelectului sublim al numitului Baudrillard. Cînd întîlnesc astfel de profunzimi, mulți cititori se lamentează: ”citesc, frate, și nu înțeleg nimic. Ceva nu-i în regulă cu mine. Sînt vinovat. Sînt, în sfîrșit, prost”. Nimeni nu pare să observe faptul simplu și evident că tocmai textul parcurs nu e în regulă. Lucrurile stau exact pe dos. Textul însuși e prost scris.

Acesta este si cazul meu, sînt un fraier: citesc și nu pricep absolut nimic. Faptul că nu înțelegi o carte ajută la sănătate. Dacă începi sa pricepi, te enervezi, transpiri, îți trec prin cap fel de fel de ipoteze, începi să ai gînduri de tot felul, chiar idei, și asta nu e deloc bine pentru echilibrul personal / privat. De ce să-ți faci probleme cu o carte? Cu semnificația unui paragraf? Dacă înțelegi paragraful, e ok, dacă nu, e și mai ok, treci mai departe. Și pe măsură ce citești, îți dai seama cu satisfacție ca înțelegi tot mai puțin. Cînd termini cartea te cuprinde fericirea că n-ai priceput nimic și poti sa vestesti asta și celorlalți cititori. Prin urmare, sfatul meu este să nu luăm prea în serios nici un text, să încercăm sa ne ținem cît mai departe de el, să luam sensul / înțelesul cărtii cu pipeta :)))

P. S. În imagine, o pictură murală a artistului irlandez Ted Pim. Ted nu oferă nici o informație despre biografia lui. Am putea numi fresca reprodusă deasupra Ombre.

14 comentarii:

catiamaxim1 spunea...

Când am început să scriu, un scriitor mi-a spus să nu-mi stea mintea la ce crede cititorul despre textul meu. Mi s-a părut logic. Acum, aflu că nu are rost să-mi dau palme, dacă eu-cititor nu pricep o carte. Mi se pare cinstit și înțelept. :))

Miron Dan spunea...

M-ati facut sa rasuflu usurat, nu sunt singurul prost din lume care-si bate capul cu Baudrillard&Deleuze&Derrida si nu intelege mare lucru (mi-a fost jena sa spun ca nu inteleg aproape nimic). Inteleg ca miza lor nu e atat transparenta cat profunzimea jucata. Cum spunea un filosof american (i-am uitat numele), un filosof francez contemporan nu va scrie niciodata pentru a se face inteles, ar fi o mare insulta. Asadar, pot citi mai departe...

Simeona spunea...

hahaha!!! în sfârşit !!!
https://www.youtube.com/watch?v=O8YnwaxwG4o

Valeriu Gherghel spunea...

Răspunsuri care încearcă să imite stilul lui Baudrillard nu primesc pe blog. Dar mai ales nu accept pertutuirea (nu e un semn de bună educație). Pentru un anume domn care semnează Blogger Kment Nline

Kment Nline spunea...

Stilul lui Baudrillard? Am folosit cea mai clară cu putință limbă română (atât de șchiopătândă în a surprinde chiar și cel mai simplu concept ca indecibilitate).

Pertutuire? Să râd-să plâng? Nu am fost altfel decât respectuos cu dvs. V-am recunoscut ca fiind prost? La ce vă așteptați odată ce ați recunoscut că sunteți fraier? Iar apoi, ce filozof sunteți dacă nu vă puteți primi acest adevăr: sunteți, indefatigabil, prost.

Dar nu asta vă deranjează pe dvs., ci că există viață și după orizontul dvs. atât de limitat. E în regulă, perfect în regulă. Dar, uitați, când intrați la cursuri, uitați-vă la acele chipuri de alte orizonturi limitate și întrebați-vă: cam cât de tare și-ar fi bătut joc Socrate de noi dacă ne-ar putea vedea astăzi-aici? Hai că se poate, măcar acest efort de auto-critică clasică, dacă critica contemporană o ștergeți auctorial de pe blog.

Valeriu Gherghel spunea...

Dacă țineți atît de mult la textele lui Baudrillard și Agamben, e dreptul Dvs. Dar am și eu dreptul să spun că filosofii de mai sus spun prost banalități înfiorătoare. Sîntem chit. Și cred că polemica noastră s-a încheiat aici...

Valeriu Gherghel spunea...

@ Miron Dan. Acum un an și ceva un fost student de-al meu a primit (nu de la mine) ca temă de seminar să prezinte un fenomenolog creștin. A deschis cartea și a încercat să înțeleagă opiniile filosofului. Totul era o încîlceală de cuvinte. A stat două nopți și tot n-a priceput nimic. Întunecat, peste cîteva zile, a intrat în clasă (aveam un curs) și a exclamat de față cu toată lumea: ”Nu înțeleg nimic din filosoful ăsta. Cred că sînt un prostalău”. Mi-a luat mult timp să-l calmez și să-l fac să înțeleagă că ”prostălăul” nu era el, ci fenomenologul.

Iată cum poți ajunge la nevroză dacă îi iei în serios pe filosofii de azi :))

Simeona spunea...

Suntem înclinaţi să punem semnul egal între greşelile şi neputinţele noastre şi ceea ce suntem în întregimea noastră ca om... şi asta o facem fie cu referire la noi, fie cu privire la alţii, în funcţie de personalitate: "Sunt prost", "Nu sunt bun de nimic", "Ce prost e!", "Habar n-are", "E un ignorant". Acelaşi lucru este valabil şi invers că nu degeaba mulţi se cred genii (haha)

Sigur că, dacă citeşti ceva şi nu înţelegi, nu înseamnă că eşti prost, fraier, nepriceput... ci, e doar o neputinţă - temporară, sau de durată, rămâne de văzut... dar e în mod sigur o neputinţă - uneori poate fi doar oboseală, stres, alteori, doar faptul că nu am ajuns la nivelul de pregătire care să permită înţelegerea respectivă, sau, pur şi simplu, poate fi vorba de capacitatea psiho-fiziologică individuală. Şi ce-i cu asta? Sunt chestii normale, naturale care nu au nevoie să fie catalogate în vreun fel ci, au nevoie să fie înţelese şi prelucrate atât cât se poate... Am văzut mai demult un filmuleţ cu o pictoriţă imobilizată în scaunul cu rotile care spunea: "Menirea mea nu este să mă lamentez de ceea ce nu am ci, să folosesc la maxim ceea ce am."

Pe de altă parte, ca să spui despre un text că e prost scris sau, mai mult, să spui că scriitorul este prost cred că e nevoie de multă calificare şi mult, mult discernământ. Trăim o viaţă întreagă cu noi înşine şi nu de puţine ori ne încâlcim în propriile iţe… de ce am fi experţi în iţele altora?

Şi, pentru că mă lungii prea mult, închei spunând că mi se pare normal să luăm în serios orice text că, de aia citim, ca să înţelegem şi să ne alegem cu ceva… iar dacă nu înţelegem, avem mai multe opţiuni: o lăsăm pe altădată, întrebăm un „prieten” (haha), citim ceva care ne ajută să dezlegăm enigma sau, pur şi simplu, o lăsăm deoparte şi citim altceva…

Dă-mi, Doamne puterea de a îţelege şi a accepta ceea ce nu stă în puterea mea, curajul şi voinţa de a face ceea ce stă in puterile mele şi înţelepciunea de a le deosebi!

Mulţumesc, Doamne, pentru prilejul de a mă regăsi în semenii mei! :)

Miron Dan spunea...

Un paradox dragut: un filosof spune ca poti ajunge la nevroza daca-i iei in serios pe filosofii de azi.
Dincolo de asta va apreciez mult eruditia condimentata de autoironie si modestie. Si faptul ca va spuneti parererile fara sa va pese de reactiile nu stiu caror tipi scortosi, fanatici sau idolatri.

Simeona spunea...

aaaoleeeu... credeam că, măcar aici, într-un mediu de erudiţi se poate discuta - fie şi în contradictoriu - fără năduf şi fără catalogări gratuite... Expresii de genul "scortosi, fanatici sau idolatri", denotă frustrare, domnule Miron Dan... asta o luai şi eu de la alţi erudiţi... Ce-ar fi să ne spunem părerile lejer, asumat, fără atac la persoană? Sper ca printre cărţile dumneavoastră să fi fost şi "Comunicarea nonviolentă" - e uşor de citit, credeţi-mă.

Apropo de pertutuire, domnule Valeriu Gherghel... mă simt si eu vinovată de păcatul ăsta. Îmi cer scuze pentru că la comentariile anterioare nu am folosit forma de politeţe... nu ştiu ce mi-a venit... chiar m-am gândit în timp ce scriam că s-ar putea să greşesc. În viaţa reală, deşi am aproape 60 de ani, le zic dumneavoastră şi copiilor (am lucrat multă vreme la Starea civilă şi am căpătat deformare pentru persoana a două plural). Îmi pare rău, nu am nici o scuză. Şi, în altă ordine de idei, vă rog să nu vă supăraţi că îndrăznim şi noi, ăştia ca mine să vă citim, să vă înţelegem, să comunicăm şi chiar să învăţăm unii de la alţii. Eu învăţ de oriunde... chiar şi de la domnul Miron Dan (haha)

Miron Dan spunea...

Vai, doamna, vi s-a parut ca e un atac la persoana? Nu ma refeream la cineva anume, si cu atat mai putin la dumneavoastra! De ce credeti ca v-as fi introdus in categoria aia infama? Si de unde aveti impresia ca eu as vrea sa dau lectii cuiva, cand exact asta acuzam... Cine va impiedica sa va spuneti parerile? Va cer scuze daca v-am lezat cumva, n-aveam o asemenea intentie.
Dar e deja un abuz sa discutam despre asa ceva pe blogul altei persoane.

Valeriu Gherghel spunea...

Pace vouă! :)

Vintea Alexandru spunea...

Domeniul de activitate defineste spiritul. E inutil sa apartii unei singure ideologii , bine ar fi sa fii multi-tasking, sa nu fii obsedat de un singur aspect al vietii, conexiuni multiple merg mana-n mana cu viata. Asta inteleg, din punctul meu de vedere sunt niste ineptii scrise de dragul de a epata prin estetica, in genere multi astfel de râsi apeleaza la estetica cand nu au nimic de spus. Abureli! nimic interesant. Poezia, beletristica, libidineala asta formala, aspectuoasa, n-am suportat-o niciodata.

Vintea Alexandru spunea...

Sa te lase rece ofensele afirmate de unii pe aici. De ce?
Ei nu inteleg ca similarul confuziei este estetica. Daca fiecare ar privi in el insusi ar avea doar cuvinte de lauda la adresa celorlalti. Ofensa nu reprezinta altceva decat goana neintrerupta fata de propria persoana. Sa declari ca nu intelegi denota gradul cel mai inalt de inteligenta, majoritatea e rahitica si complexata, deviaza de la subiect, dar aduc injurii... "Fi-mi-ar scarba:))" de critica lor distructiva.