joi, 10 decembrie 2015

Cum mi-am vîndut Porunca lui rabbi Akiba în șapte ediții



Ce s-ar întîmpla, dragii mei, dacă aș face anunțul că Editura Polirom tocmai va scoate Porunca lui rabbi Akiba într-o nouă ediție? Probabil, nu s-ar sinchisi multă lume. Și ar avea cuvînt, cum se zicea pe vremuri. Nimic mai firesc ca o editură să publice o carte în cîte ediții dorește (cu minima condiție să aibă și bani).

Ce s-ar întîmpla, în schimb, dacă anunțul meu ar suna după cum urmează:

„În urma celor 8.000 de precomenzi (înregistrate pînă la 1 decembrie), Editura Polirom este bucuroasă să tipărească pe hîrtie de China o nouă ediție din Porunca lui rabbi Akiba, cartea binecunoscutului eseist Valeriu Gherghel... Aici ar trebui, probabil, un semn de interogațiune. Anunțul ar putea continua astfel: Noua ediție va fi, la început, de 9.000 de exemplare. Totul depinde de cititor. El e stăpînul și suveranul nostru. Nu ratați noua ediție din superbul volum. Lansarea se va desfășura în Aula ”Mihai Eminescu” a Universității din Iași în prezența autorului, a traducătorului său din SUA, Jean Harris, și a Excelenței sale, Dr. Morel Bolea, Ambassador at Large, Ordinul Sfântului Ioan de Ierusalim, Cavalerii de Malta etc. etc. Vor fi și cadouri surpriză”.

De data asta, anunțul ticluit de mine n-ar mai fi o glumă, ar prinde măcar o glazură de verosimil, și ar părea o știre demnă de a fi menționată măcar în cîteva gazete de provincie. Din gazete, știrea s-ar rostogoli pe bloguri și, ușor-ușor, vorba înțeleptului, ar incendia și FB-ul. Toată lumea cultivată ar discuta cu evlavie numai despre Porunca lui rabbi Akiba.

Procedeul este, din capul locului, malonest. Imaginația mea a pornit, totuși, de la un incident documentabil. După ce am asistat cu o evanghelică resemnare la întîmplările de la Tîrgul de carte Gaudeamus, am citit și topurile de vînzări. Nu cunosc lectură mai palpitantă. Polirom a venit cu Salman Rushdie, Doi ani, opt luni și douăzeci și opt de nopți, Humanitas, cu Solenoid. Nimic mai firesc. Și, cu toate acestea, împotriva oricărei logici, una dintre edituri (nu mi-am propus să ofer detalii, dar nu e greu de ghicit) a pretins că a vîndut un titlu în nu mai puțin de 1500 de exemplare. Nu e ceva ieșit din comun. Nici măcar în România. Acum doi ani, cartea de amintiri a maestrului Beligan a prins o cifră asemănătoare și a dispărut în empireu. Dar în cazul de față era vorba de cartea unui debutant. A unui cvasi-necunoscut.

Faptul m-a intrigat și am făcut o serie de investigații. Pînă la urmă, totul s-a vădit a fi o farsă (și, riguros vorbind, o fraudă). Autorul este un individ mai degrabă anonim, cu idei îndrăznețe, lipsit de orice bun-simț și de orice rușine. Editorul lui la fel. Știm doar că editorii sînt niște șnapani. El / ei s-a/u bizuit pe principiul mediatic al bulgărelui de zăpadă. Un mic anunț ici, inventarea unui citat dintr-un pretins exeget american colo, o comparație cu Umberto Eco și Dan Brown dincolo. Și, ca dintr-un nimic, curiozitatea noastră a luat foc. Cine-i tipul? I-ai cumpărat cartea? Ți-a plăcut? E mai mare decît Paulo Coelho? Oare cînd va primi un Nobel, săracul?

Sînt foarte curios care au fost vînzările reale. Dar nu-mi fac iluzia că voi afla secretul vreodată...


P. S. În imagine: Karel Appel, Le clown aux larmes d'or.

4 comentarii:

K.J. Mecklenfeld spunea...

În Alexandru cel Bun numai! :-)

Ilie Gyurcsik spunea...

Considerați-mă înscris pe lista de „precomenzi” !

Simeona spunea...

Situaţii de genul celei prezentate de tine, la care aş adăuga titlurile superlative ale articolelor de ziar, de emisiuni tv, de blog, care ambalează un conţinut fâsâit; reclamele pentru produse de proastă calitate; invazia de cărţi care conţin "reţeta fericirii", sau conţin o adunătură de idei culese de peste tot fără niciun discernământ... toate acestea îţi dau un gust amar şi te fac să te îndoieşti de orice...

Într-o lume in care singura sursă de cunoaştere sunt site-urile de socializare şi e-mail-urile redistribuite, nu e de mirare că metoda "Zuckerberg" a devenit un fel de a fi.

Valeriu Gherghel spunea...

@ KJ, Nu. Si în cartierele Tătărași, Nicolina și Dancu :))

@ Simeona: Fiecare face după cum îl duce capul. Dar la sfârșit tot se alege neghina de grau :))