luni, 21 septembrie 2015

Mic excurs întru lauda laudelor


Căutând dintr-o perversă curiozitate un posibil elogiu al tautologiei, am găsit, firește, tot felul de laude și elogii (chiar și o definiție a genului retoric din care face parte elogiul, este vorba de așa-zisul gen epidictic*), dar nimic despre virtuțile tautologiei.

Dar dacă tot am navigat în oceanul nesfârșit al internetului, printre talazuri și rechini, să vă spun pe scurt, într-o listă, ce am găsit:

1. un elogiu al muștelor (l-a scris magistrul împăratului Marcus Aurelius, numitul Fronto!); ar trebui compus, prin urmare, și un elogiu al insecticidului;
2. un elogiu al lucrului imperfect;
3. un elogiu al cochetăriei (se adresa inclusiv bărbaților, căci și ei pot suferi de cochetărie, chiar mai tare decât doamnele);
4. un elogiu al minciunii (ipocrizia este o necesitate socială);
5. un elogiu al prostiei (și titlul lui Erasm din Rotterdam, Laus stultitiae, poate fi tradus ca elogiu al prostiei);
6. un elogiu al egoismului (redactat de Paul Souday); de altfel, Schopenhauer a spus: ”sâmburele lumii e egoismul iar haina lui minciuna”;
7. un elogiu al coincidenței (coincidența ar fi chipul vizibil al Destinului);
8. un elogiu al ignoranței (fericiți cei ce nu știu!);
9. un elogiu al corigenților (și eu am fost corigent și sunt mândru de asta);
10. un elogiu al elogiului.

Aș aminti că Bertrand Russell a redactat un elogiu al trândăviei (In Praise of Idleness), virtute absolut necesară în epoca workaholicilor. Iar un autor din Evul Mediu a închipuit un elogiu al iadului...

Concluzia este, așadar, una singură: probabil că nimic pe lume nu a rămas nelăudat. Am citat mai de mult, într-o notă de pe blog, până și un elogiu al nevestei infidele. Totul merită prețuit și binecuvântat, așadar, până și necredința în mariaj. Trăim cu siguranță în cea mai bună dintre lumile posibile...


* De genul epidictic ține, de pildă, necrologul.


P. S. Am cerut pe google ”femme coquette” și am primit un portret de Lucas Horenbout: Anne Boleyn. Mi s-a părut o nedreptate.

2 comentarii:

capricornk13 spunea...

Şi eu am fost corigentă (evident, la matematică!) şi sunt, desigur, foarte mândră de asta!
Desigur că nevasta infidelă trebuie lăudată, aţi văzut vreodată un soţ plictisit de moarte de o astfel de soţie?:) Mie reacţia la infidelitate mi se pare una dintre cele mai fidele oglinzi ale caracterului cuiva, ca să nu spun chiar ale sufletului. Atunci se vede cu claritate cât de ipocriţi suntem atunci când pretindem că iubim pe cineva - îl iubesc de mor până mă înşeală, nenorocitul dracului!:)) Brusc sunt în stare să-l omor, să divorţez, să-i iau copiii, să-i iau banii, s-o omor şi pe "curva aia", să-l reclam la şeful de cadre de la întreprindere:) etc. - şi e foarte generos etc-ul ăsta... Observaţi că, din consideraţie pentru interlocutor şi conştiinţa propriei failibilităţi am pus ipotezele la feminin, însă bărbaţii nu-s deloc departe!

Valeriu Gherghel spunea...

Bineinteles ca nu. Barbatii, din cate stiu, sunt chiar mai rai. Femeia e proprietatea lor, iar proprietatea nu poate avea initiative :))

Eu am fost corigent la Logica simbolica. Am studiat toata vara logica din asta (formalizata) si in toamna am venit la examen, dar proful m-a crezut pe cuvant cand i-am spus ca am invatat si mi-a pus nota fara sa ma mai asculte. Era un domn :)