vineri, 25 septembrie 2015

Exponatul


Rui Zink, Cititorul din peșteră, traducere de Micaela Ghițescu, București: Humanitas, 2013, 113p., 19 lei.


Din păcate, povestirea alegorică a portughezului Zink nu mi-a plăcut de nici un fel, este mult prea didactică pentru gustul meu învechit, și, chiar dacă se adresează unor adolescenți fără multă minte, rămîne totuși o colecție de locuri comune și superficialități. Epic nu prea are. Dintre locurile comune voi cita, deocamdată, doar trei:

1. Pentru lumea contemporană, cititorul este o ființă eronată, un ”monstru” al cărui loc potrivit e, mai degrabă, o grădină zoologică decît insula pustie, de la marginea lumii, pe care s-a retras. Într-o astfel de grădină ajunge și monstrul capturat de niște marinari vicleni; numele lui e Anibalector, ceea ce trimite atît la Hannibal Lecter (îl știm din filmul Tăcerea mieilor), cît și la sintagma latinească ”animal lector” (făptura care citește).

2. Cititul este mai solicitant pentru inteligența omenească decît privitul telenovelelor; dacă vrem să înțelegem lumea și ce se întîmplă cu noi în cuprinsul ei, este bine / preferabil să renunțăm la televizor. Cititorul face, el, să se petreacă lucrurile (pe ecranul minții lui), nu le ia de-a gata, precum telepatul; cititul înseamnă, așadar, reflecție și exercițiu imaginativ; privitul la televizor duce la ramolisment și impotență sexuală.

3. Cititul este mai important decît scrisul. Jorge Luis Borges a exprimat mai demult o opinie asemănătoare: ”unii se laudă cu cărțile pe care le-au scris, eu mă laud cu cărțile pe care le-am citit”. Mă tem că nici Zink și nici Borges nu au fost foarte sinceri...

Și totuși... Într-o vreme în care puțini mai citesc, orice carte despre importanța lecturii (și care ne îndeamnă să citim) se salvează prin scop, chiar dacă nu prezintă cine știe ce virtuți de ordin literar. În consecință, Cititorul din peșteră se salvează prin scop.

Singurul pasaj care mi-a plăcut este următorul: ”Anibalector, aproape fără efort, și-a smuls lanțurile. Și-a masat încheieturile, iar eu m-am gîndit: iată unul care nu se plînge de frig cînd i se scot cătușele” (p.96).


P. S. Din cîte am observat, povestirea lui Rui Zink a intrat în bibliografia școlară autohtonă. Tinerii întreabă pe bloguri de ea. Necesitatea pedagogică i-a îndemnat pe binevoitori să ofere o ediție pirat, un așa-zis PDF. Puteți găsi această confecție pe net.

P. S. 1. În imagine: Jean-Baptiste Deshayes: Le singe peintre.

4 comentarii:

dragoş c spunea...

nici mie nu mi-a plăcut
http://chestiilivresti.blogspot.ro/2014/05/cartea-la-minut-cititorul-din-pestera.html

Jovi spunea...

N-am citit romanul ăsta, dar mie nu mi-a plăcut Instalarea fricii, și el de succes anul ăsta.
Ce-o fi cu cititorii ăștia? :D

Valeriu Gherghel spunea...

Cititorilor nu le prea pasă de noi, asta e, trebuie să ne consolăm, nu sîntem buricul pământului :)))

În spiritul cărții lui Rui Zink (aia cu cititorul) voi spune, totuși: Bine că citesc! Nu prea mai contează ce, numai să citească...

Trifan Ramona spunea...

buricul pamantului este insula pastelui. da e bine ca autorii ne dau voie sa citim orice