joi, 3 septembrie 2015

Ce fel de teoreme matematice pot trece prin mintea unui papagal amnezic


Un editor serios din Marea Britanie, John Murray, a publicat o carte cu titlul Fish Who Answer the Telephone and Other Bizzare Books, semnată de Russell Ash şi Brian Lake. Ciudăţenia e că lucrarea – care se vinde bine – cuprinde doar o lungă listă cu titlurile caraghioase sau amuzante a vreo mie de cărţi publicate în ultimii 150 de ani.

În catalogul astfel alcătuit (la englezi, spre deosebire de noi, există o evidenţă foarte strictă a tuturor apariţiilor editoriale, şi nu de azi, de ieri) figurează, de pildă, pe lângă Peştele care răspunde la telefon (1937), şi un tratat despre Longevitatea gîndacilor de bucătărie privaţi de hrană (1957), sau un ghid practic Pentru a-ţi înţelege broasca ţestoasă, o carte de M. Macula, Treizeci de ani cu bananele (1991), un serios manual, Cum să tragi o linie dreaptă, din 1887, sau Cum să fabrici o bombă atomică în bucătărie (1951).

Din ilarianta listă de titluri (autentice), urmate de rezumate minuţioase, nu lipsesc nici Cum să scrii dormind (1985) sau Ce să spui când vorbeşti despre tine însuţi (1985). E de observat că partea leului pe listă o deţin aşa-zisele cărţi practice, extrem de abundente în a doua jumătate a secolului XX. A se vedea și cărțile lui Alain de Botton. Volumul semnat de Ash & Lake se vinde, firește, la raionul de umor existent în toate librăriile englezeşti.

Aş completa această listă cu cîteva contribuţii filosofice. Pe lîngă mai sus amintitul volum Ce să spui cînd vorbeşti despre tine însuţi, eu aş recomanda şi Ecce homo, mărturisirea lui Nietzsche, cu cele patru subtitluri ale sale: ”De ce sînt atît de înţelept”, ”De ce sînt atât de deştept”, ”De ce scriu cărţi atît de bune”, ”De ce sînt un destin”. E vorba, cu siguranţă, în Ecce homo, de un cod al modestiei...

Între timp, am mai găsit un titlu foarte haios. El introduce o carte voluminoasă (nu mai puţin de 700 de pagini), redactată de profesorul francez (de matematici!) Denis Guedj. E vorba, aşadar, de însăşi Teorema papagalului.

Pe lîngă Papagalul lui Flaubert, romanul biografic al lui Julian Barnes, avem, iată, o nouă ocazie de a studia această specie. Denis Guedj descrie, totuşi, un “papagal amnezic”. Spre a vă amuza, citiţi, rogu-vă, Teorema papagalului. Are și suspans.

P. S. Denis Guedj, Teorema papagalului, traducere de Alexandru Şicolvan, Editura Cartier, 2008.

4 comentarii:

Interzisa spunea...

si pentru ca are suspans, este mai interesanta?

Diana spunea...

@Interzisa: Fireşte, ca orice teoremă cu suspans. De papagal nu mai spun.

Trifan Ramona spunea...

Cartile motivationale au cele mai haioase titluri

Valeriu Gherghel spunea...

Exact. Un exemplu: Cum să nu faci nimic. Zece pași siguri pentru a ajunge la pat :))