miercuri, 12 august 2015

Sînt zile...


... în care iei, să zicem, romanul lui Tolstoi, Anna Karenina, cu gîndul de a găsi un citat despre urechile mobile ale lui Alexei Alexandrovici Karenin, urechi care, în ochii Annei, pe măsură ce-și urăște tot mai mult soțul, devin din ce în ce mai mari și mai îndepărtate de cap și, firește, nu-l găsești, întrucît n-ai noroc. Găsești o sută de alte pasaje mult mai interesante, dar ție îți trebuie tocmai acela despre urechile rigidului Karenin. Și există zile în care cauți un citat, deschizi cartea la întîmplare, și fragmentul cu pricina te așteaptă binevoitor, gata să fie copiat într-un eseu...

Azi am trăit o zi din prima categorie. N-am identificat pasajul...

Și dacă tot am pomenit romanul lui Tolstoi, să citim un pasaj cu privire la viață: ”[Karenin] se simțea totuși în fața unei situații ilogice și absurde și nu știa ce să facă. Se găsea față în față cu viața... și aceasta îi părea ceva absurd și de neînțeles, fiindcă era însăși viața” (vol.1, București, Univers, 1980, p.168).


P. S. În imagine: Hieronymus Bosch (c. 1450 - 1516): The Garden of Earthly Delights, detail...

Niciun comentariu: