joi, 13 august 2015

Cititorul orizontal


Răsfoiesc Gilbar, Steven (ed.), Reading in Bed: Personal Essays on the Glories of Reading, Boston: David R. Godine, 1995, 160p.

E vorba de o antologie care a împlinit, iată, douăzeci de ani, cu eseuri semnate de Michel de Montaigne, William Hazlitt, Ralph Waldo Emerson, Henry Thoreau, John Ruskin, Robert Louis Stevenson, Marcel Proust, Herman Hesse, Henry Miller, Elizabeth Bowen, Graham Greene, Italo Calvino. Joseph Epstein (despre ultimul am pomenit nu de mult). Aproape toți omagiază obiceiul de a citi întins.

Lumea citește îndeosebi în pat (romanele nu se citesc în nici un caz la birou) și această postură nu reprezintă deloc o jignire adusă așa-zisei ”ceremonii a lecturii”. Nu există la urma urmelor nici o ceremonie. Cititul este, în definitiv, un amuzament, o activitate de voie. Pentru a citi, ai nevoie doar de un mic colțișor și de liniște. Un pat e perfect. Firește, citim pretutindeni, în felurite posturi, în picioare, stînd într-un fotoliu, în genunchi, cînd căutăm o carte în raftul cel mai de jos, călătorind în jurul odăii, sprijiniți cu umărul de rafturile bibliotecii. Le-a inventariat într-un eseu celebru Georges Perec.

Dar lectura de plăcere se petrece negreșit în pat, stînd pe spate, pe burtă, pe o parte, sprijinit în cot (pînă cînd îți amorțește și nu-l mai simți). Lectura este o magie care face corpul să dispară pe neașteptate, uiți de el. Abia la sfîrșitul cărții începi să-ți simți la loc coatele, îți dai seama că ai un trup real și te găsești într-o lume reală.

S-a citit dintotdeauna în pat, așa citeau cu siguranță romanii, strămoșii noștri, care oricum mîncau culcați pe o parte, într-o rînă (cf. Petronius, Satyricon), așa cum se și plimbau purtați în lectică de sclavi agili. Nobilii romani au fost, probabil, cei mai sedentari dintre oameni, pînă și cu matroanele se întîlneau în alveus, în lectus. Pesemne că doar în Senat se ridicau ca să-și strige insulte unii altora. Se dezmorțeau la război. Deci, romanii au citit mereu și mereu în pat, la lucubrum, un soi de feștilă, ca eruditul Aulus Gellius, pe cînd se afla în Attica. Marcus Aurelius tot noaptea citea, în cort.

Călugării medievali citeau în picioare la un pupitru, sau așezați pe bănci în scriptorium, îmbrăcați gros, fiindcă nu se facea foc în această încăpere de teama unui incendiu. Dar asta nu înseamnă că monahul benedictin Guibert de Nogent (autorul primei autobiografii cunoscute, De vita sua, născut pe la 1055 și mort în 1124) nu citea și în pat. Într-un loc din numita autobiografie, consemnează el însuși cu prestanță această postură îndrăzneață.

Geoffrey Chaucer spune, în Cartea ducesei (ducesa lui fiind un cititor insomniac), că a citi în pat e mai plăcut decît orice joc de societate. Patul pentru citit devine în Evul Mediu o piesă de mobilier importantă şi scumpă, care se lasă, adesea, moştenire. În acest chip, Eustatios Boilas, un aristocrat din Bizanţ, lasă prin testament urmaşilor mai multe cărţi hagiografice, o Cheie a viselor, un exemplar din Romanul lui Alexandru şi un pat aurit. În 1374, regele Edward III a plătit, în moneda timpului, 70 de livre, 13 shillingi şi patru pence pentru o antologie de povestiri romaneşti. El intenţiona să o păstreze în dormitorul regal, locul cel mai potrivit pentru lectura unei astfel de cărţi. Se poate presupune că Edward III nu citea în picioare. Pînă şi călugării, am văzut deja, citesc aşezaţi în pat. Într-un manuscris miniat din secolul al XIII-lea, o imagine înfăţişează un tînăr pustnic hirsut, aşezat pe pat, îmbrăcat în straiul aspru monahal, cu o pernă albă la spate şi picioarele acoperite de o cuvertură.

De la pustnicul cel hirsut voi sări cîteva secole la Samuel Pepys care citea, adesea, în pat cu nevasta alături. Își citeau cu voce tare unul altuia. Cînd vederea lui Samuel slăbește, se lasă cu totul în seama femeii; citește ”aural”, cu urechea. În schimb, Gustave Flaubert recitea numai cărți clasice, pe alese, și nu oriunde, ci întins în pat, înaintea somnului. Iată ce spune într-o scrisoare din 26 aprilie 1853 către Louise Colet: ”Je lis du Montaigne maintenant dans mon lit”. În timpul zilei, citea cu voce tare din scrierile lui, ca să observe cum se ciocnesc cuvintele în frază.

Există și alte locuri de lectură interesante, poate la fel de nobile ca patul și fotoliul. Franz Kafka le menționează într-o însemnare din jurnal: ”De beletristică sau de orice cunoaştere laică se cuvine să te ocupi, conform tradiţiei medievale, abia de la şaptezeci de ani, iar potrivit unei opinii mai îngăduitoare, abia de la patruzeci. [...] La closet nu se cade să te gîndeşti la Tora; în schimb, acolo poţi citi cărţi laice. Un om foarte pios din Praga, un anume Kornfeld, cunoştea o mulţime de lucruri laice, pe toate le studiase stînd pe closet".

Nu mi-am făcut încă acest obicei, poate la 70 de ani, mai încolo...

11 comentarii:

Trifan Ramona spunea...

hm, daca numai laice, tre sa ma apuc de sortat

Cărți și călătorii spunea...

Hm, și eu tot în pat citesc, de obicei seara, înainte de culcare, uneori pe canapea, în balcon sau în parc, dacă nu în tren sau în vreo poiană, sau și mai bine pe plajă, dar tot visez la un colțișor din ăla special de lectură, cu un fotoliu lung și confortabil așezat strategic între bibliotecă și fereastră și păzit de o veioză cu picior înalt, ca un cocostârc ce s-ar uita peste umărul meu...

Valeriu Gherghel spunea...

Să nu uiți Tora, Ramona :))

Eu am citit dintotdeauna în pat, stau turcește, dacă mă culc, nu mă mai pot concentra și adorm :))

Trifan Ramona spunea...

nu uit, dar m-am uitat la porunci si nu scrie nicaieri sa nu citesti in baie!

Valeriu Gherghel spunea...

Sa te uiți și în broșurelele Patrierhiei, sunt pline de sfaturi înțelepte

Valeriu Gherghel spunea...

Patriarhiei, Doamne iarta-ma :)

Trifan Ramona spunea...

:))am vrut azi sa citesc o rugaciune. ii zicea rugaciune de dimineata. da m-am temut ca ma apuca amiaza pana s-o termin. de cand citesti brosurile alea?

Valeriu Gherghel spunea...

De cand am fost la spovedit :) Le-am primit in dar, fiindcă am spus adevărul și numai adevărul...

Trifan Ramona spunea...

asta nu se face. esti un simplu!

Valeriu Gherghel spunea...

Pur si simplu, sunt un simplu :))

Trifan Ramona spunea...

Asta o fi de bine?