vineri, 7 august 2015

Cei care nu citesc nimic


Nu mi-a trecut prin cap (pînă n-am citit negru pe alb într-o publicație prestigioasă) că ar exista cititori care se definesc prin însușirea de a nu citi. O astfel de făptură oximoronică pare demnă de ontologia lui Alexius von Meinong, filosoful care s-a ocupat de ființele imposibile (cerc pătrat, munte de aur, alb decolorat etc.) și ne-a lăsat memorabila frază: „Există lucruri care nu există”. Deci, un astfel de cititor există aievea tocmai pentru că nu există în realitate. Și invers.

Bine, bine, nu e nevoie să mă trageți de mînecă, citim asiduu tot timpul, etichete pe sticlele de vin, inscripții funerare, prețuri în piețe, în magazine, cărți de vizită, denumiri de medicamente, lozinci caligrafiate pe tramvaie, în limba germană, firește, borne kilometrice, ecusoane, epoleți de mareșal. Citim, așadar, întruna (și dintotdeauna) fără să ne dăm seama. Lectura este o fatalitate, un destin ce se cuvine îndurat fără crîcnire de fiecare dintre noi, muritorii. Nu există individ alfabetizat care să nu citească măcar numele unei străzi, al unui cognac, al unui mall, măcar prețul și mărimea unei rochii de mireasă; de asta s-au inventat etichetele (și rețetele medicale, și medicii), ca să devenim enciclopedici și să gîndim din ce în ce mai mult și mai profund. Cu cît citești mai mult, tot cu atîta îți ascuți mintea.

Am mai vorbit despre acest subiect captivant (universalitatea faptului de a citi), nu vreau s-o lungesc, mi se pare o certitudine cartesiană. Prin urmare, vrînd-nevrînd, citim aproape ca / și cît erudiții din universitățile particulare (sau chiar mai mult decît unii dintre ei), citim oricum mai intens decît academicienii și doctorii honoris causa, care nu mai au nici un motiv să se străduiască.

Într-o înșiruire definitiv heteroclită de pe site-ul slate.fr, un jurnalist (Charlotte Pudlowski, dacă vă spune ceva numele ăsta, mie nu-mi spune deocamdată nimic) a încercat să ofere (fără un criteriu vizibil) o tipologie completă a cititorilor, o clasificare fără rest. Efectul (intenționat, de altfel) era unul distractiv, deși unele specii își aveau îndreptățirea lor. Printre ele, l-am găsit, deci, enumerat la mare cinste, pe cititorul-care-nu-citește. Exact un astfel de cititor mi-aș dori să ajung și eu, în asta constă înțelepciunea de pe urmă. Aș scăpa brusc de toate problemele vitale, n-aș mai trăi anxios și frisonat de mulțimea cărților, de înmulțirea lor precipitată, de invazia tipăriturilor în mare parte inutile.

Dar și acest cititor este, în opinia mea, de mai multe feluri, se împarte în varietăți care trebuie așezate, bineînțeles, într-o ordine perfectă, a ordona înseamnă uneori a gîndi, sugera Perec, în volumul lui reputat. Ar fi fost prea simplu ca ne-cititorul să fie, tocmai el, de un singur soi. Am identificat trei versiuni ale versiunii în cauză. Mai întîi, există cumpărătorul compulsiv, care adună, prin achiziții sau împrumuturi repetate, atît de multe cărți încît nu mai știe de unde să înceapă și rămîne încremenit și mut în fața teancurilor nesfîrșite. În al doilea rînd, există bibliofilul: pentru el cartea este / semnifică un obiect atît de prețios încît nu îndrăznește s-o atingă. Și, în sfîrșit, există cititorul care ține mereu sub braț o carte masivă, un tom venerabil, o / îl duce pretutindeni cu el, mai ales cînd e invitat la o lansare de carte, la un eveniment intens spiritual, deși n-o / nu-l deschide niciodată, fiindcă a găsit că rostul cărții e altul decît acela de a fi citită. A devenit un semn de recunoaștere, de noblețe. Putem ghici, dacă scrutăm coperta, că este un Kant, un Tolstoi, un Philip Roth, un nume ilustru și definitiv, în orice caz.

În încheiere, v-aș întreba gingaș în ce categorie livrescă vă recunoașteți... Mie îmi place nespus să mă plimb în faptul serii prin Parcul Voievozilor cu un Joyce sub braț, Finnegans Wake (în originalul poliglot) sau Dragă Nora (în traducere românească). După asta pot fi recunoscut sigur și imediat, dar și după inima simțitoare...


P. S. În imagine: Alfred Émile Stevens (1823-1906), Jeune fille lisant (1856).

Niciun comentariu: