sâmbătă, 4 iulie 2015

Keyra



"Ce-o fi însemnând pentru voi a vedea,
din moment ce asta vă înșeală tot timpul?!"
(Jean Giono)



Un singur lucru știu: n-am inventat-o eu pe Keyra.

S-a ivit ea însăși, de la sine, într-o dimineață de februarie, nu mai știu anul (poate în 1997), la capătul mesei de lectură din așa-numita Sală a profesorilor de la BCU, unde mă așezasem ca de obicei. M-a întrebat dacă poate să-și pună cărțile acolo și eu am dat din cap, neutru, fără să o privesc cu atenție, eram în mijlocul unei propoziții, ajunsesem la un pasaj semnificativ. S-a așezat fără zgomot pe scaunul de la celălalt capăt al mesei și eu mi-am băgat nasul în carte și am uitat cu totul de ea.

Nu mai știu ce citeam, un filosof, desigur, Unamuno, să zicem, da, o vreme m-a interesat Unamuno, ce altceva aș fi putut citi în dimineața aceea? Ar fi trebuit, poate, să fiu mai amabil, să-i spun o vorbă de bun venit, să mă uit la ea, să-i atest empiric existența, deși ființa ei nu avea nevoie de nici o justificare metafizică. N-am spus nimic, n-am băgat-o în seamă, Miguel de Unamuno și jocul personajelor lui revoltate și ireale m-au orbit. Nici acum nu știu prea multe despre Keyra, am stat alături, probabil, cîteva săptămîni, o lună, un semestru academic (care, știți bine, durează numai trei luni), dar memoria mea n-a păstrat decît urme vagi, o prezență diafană, lipsită de orice agresivitate ontologică.

Deci, n-am inventat-o eu pe Keyra.

Țin să subliniez acest amănunt decisiv pentru toți cei care pretind astăzi, și nu sunt puțini, că eu sînt pricina dispariției sale neașteptate. Ar fi așa cum spun ei, numai dacă femeia care a citit alături de mine în acel februarie îndepărtat - și apoi încă o vreme - n-ar fi lăsat nici un semn substanțial, ca să zic așa. Dimpotrivă, oricine poate verifica semnătura ei fermă pe fișele de împrumut și chiar lista tuturor cărților citite atunci de ea. Birocrația este principiul după care funcționează orice bibliotecă din lume. A citit Everything and Nothing de Borges, a citit o cărțulie de Georges Perec (nu mai țin minte cum se cheamă), a citit Anul morții lui Ricardo Reis. Nu insist. Denigratorii mei pot solicita lista aflată la BCU. Pot face, firește, și alte investigații, dacă binevoiesc și cred de cuviință să se asigure de întreg adevărul.

Repet, n-am inventat-o eu pe Keyra.

Și pentru acest motiv perfect rezonabil, mi se pare nedrept să fiu acuzat de către Onorata Instanță de dispariția ei (subită, dar nu definitivă), ca și cum eu aș fi singurul vinovat sau Vinovatul. Eu pot să-i certific într-un fel existența, dar nu mă simt în stare, așa cum cereți - acum și aici-, să dovedesc minuțios faptul că pur și simplu nu a existat și că, tocmai din acest motiv, am făcut-o să dispară. Nu am de gînd să confirm o ipoteză atît de îngrozitoare.

Știu: Keyra nu mai este (cel puțin așa mi s-a spus), dar și mîine cînd mă veți chinui din nou (observ după figurile voastre că deja mi-ați hotărît sentința), voi șopti:

N-am inventat-o eu pe Keyra Aleph...


P. S. În imagine: Jean Jansem (1920 -  2013): La Jeune fille au chapeau rouge.

4 comentarii:

Miron Dan spunea...

Pai asta a fost preludiul, foarte incitant, astept restul, adica episodul urmator,daca n-a fost decat o povestire in stil cortazarian

Valeriu Gherghel spunea...

M-am jucat, nu am talent de prozator. Din păcate. Și nici știință de prozator.

Mi-ar fi placut să scriu proză, dar nu am făcut nimic pentru asta.
Un prozator trebuie să știe o grămadă de lucruri. Eu ignor
o grămadă de lucruri. Culorile, de pildă. Mirosurile.
Țesăturile. Dacă nu știi ce e satinul sau muselina, degeaba
te apuci de un roman. Nu va ieși decât ceva extrem de uscat. Șters.

Deci, eu nu m-am pregatit pt meseria de prozator. Dar pentru eseu m-am pregatit.
Așadar, rămîn ce-am fost de la început, un eseist sceptic :)

Miron Dan spunea...

Exagerati, ca de obicei,nu exista nici talent si nici stiinta de prozator, e doar o arta, care se invata si mai ales se exerseaza, ar fi de dorit in fiecare zi.
Ati creat un personaj, si acum o sa-l lasati sa moara? Nu va e mila de Keyra? Ce s-a mai intamplat cu ea? O sa va bantuie noptile...O sa fiti damnat.

Valeriu Gherghel spunea...

O să-mi duc crucea :))))