joi, 2 iulie 2015

Culori


În ultima jumătate de an (chiar mai bine), am adunat o listă (provizorie) de culori inventate de poeți / prozatori. N-a ieșit, cred, ceva lipsit de orice interes. Măcar poeții începători ar trebui să ia aminte. A rezultat, cum veți vedea, un soi de poem suprarealist.

Am transcris, deci, acele pasaje în care e vorba de culori. Am ales, firește, exemplele cele mai originale.


”Răsărea soarele. O lumină de culoarea vinului umplea foiţele de talc încrustate în pereţi” (Gustave Flaubert, Salammbô, traducere de Alexandru Hodoș, București: Editura Eminescu, 1973, p.82).

”o tunică uşoară de culoarea vinului rubiniu” (Flaubert, p.186)

”sos de culoarea miambalului și a cremei de ghete” (J. - K. Huysmans, În răspăr, traducere de Raul Joil, București, Editura Minerva, 1974, p.14).

”rubinul trandafiriu, de culoarea oțetului” (Huysmans, 52).

”un cer de culoarea acidului prusic” (Mihai Ursachi).

”pereții erau zugrăviți în culoarea nisipului cartaginez” (Alberto Manguel, Istoria lecturii, pp.71-72).

”...visurile lui monstruoase, populate de tîrfe cu ochi de giuvaier scînteietor” (James Joyce, Portret al artistului la tinerețe, traducere de Antoaneta Ralian, București: Humanitas, 2012, p.140).

”absintul verde ca broasca” (Joyce, Ulysses, traducere de Mircea Ivănescu, București: Editura Univers, 1984, 1, 52).

”o mare întunecată ca vinul” (1, 59).

”ochii lui de palid galilean” (1, 240).

”Praful dormea... pe romburile de cinabru, pe rubine, pietre leproase întunecate la culoare ca vinul” (1, 288).

”El privește adînc în cristalul întunecat al ochilor ei, încercănați cu kohol” (Joyce, 2, p.140).

”carnea ei apare sub smaragdinul mătăsii de un verde de nixă” (Joyce, 2, 166).

”cu părul întunecat ca vinul” (Joyce, 2, 330).

”mierea albăstruie a Mediteranei” (Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, 49)

”livrea albastră ca oul de botgros” (55).

”scînteind rău ca un diamant înfuriat” (64).

”o masă / mulțime de diamante... luminate... orbea ochii cu o albeață care nu putea fi comparată decît cu ea însăși” (Scott Fitzgerald, Un diamant mare cît Hotelul Ritz, 183).

”...cerneala avea culori variate... verde din abundență, cu toate variațiunile verdelui, verde de sticlă, verde de steag, verde veronez și, mai ales, un verde vezică, ce mergea spre un galben pămîntiu... Verdele acela îl numea verde fiere” (Antonio Tabucchi, Tristano moare, 177-8).

”o ghirlandă de trandafiri trandafirii” (Mateiu Caragiale, Sub pecetea tainei, p.158).

”cutele și rotunjimile covorului roșu, de aceeași culoare cu țipătul tăcut care izbucnește din gîtlejul vostru strîns” (Orhan Pamuk, Mă numesc Roșu, traducere de Luminița Munteanu, București: Editura Curtea Veche, 2006, p.30).


P. S. În imagine: José Roosevelt (n. 1958): Alice's Garden (1993)

2 comentarii:

Gabriel spunea...

Iata ce ne spune Jonathan Franzen in romanul Corectii : "Luminile aveau culoarea răului de maşină." Fabulos!

Valeriu Gherghel spunea...

Fain :)