vineri, 26 iunie 2015

Feți-Frumoși


Nietzsche afirmă undeva că este mîndru de faptul că are urechi mici. Mărturisește: urechile mici reprezintă ”un secret labirintic”. Numai cine are urechi mici poate sesiza dionisiacul. Își mai admira mîinile (avea degete subțiri și unghii frumoase) și ochii (nimic mai adînc decît negrul ochilor lui Nietzsche). Nu a spus nimic despre mustața lui enormă, în care trebuie să vedem de fapt o mască, încercarea de a se feri de privirea celorlalți (opinia aparține lui Gilles Deleuze).

În schimb, Montaigne se felicita pentru moliciunea pielii sale, care prindea toate mirosurile, și, îndeosebi, pentru vastitatea mustăților. Multe femei, zice-se, l-au admirat și l-au ținut minte tocmai pentru acest ornament cavaleresc. O legendă spune că mustățile lui Montaigne, asemena moaștelor, aveau darul de a păstra toată ziua (chiar mai mult de 24 de ore) parfumul de violete / de roze / de busuioc pe care îl adulmeca dimineața.

Păcat că astăzi moda mustăților metafizice a trecut, în timp ce urechile filosofilor s-au lățit...


P. S. A nu se trage din nota de mai sus concluzia că filosofii sînt niște infatuați narcisiști.

P. P. S. În imagine: Joan Miró: Homme avec moustache (1925).

2 comentarii:

Trifan Ramona spunea...

sa ne lasam mustati si sa ne ajustam urechile atunci

Valeriu Gherghel spunea...

Gata, am inteles, o să-mi tai urechile :) Cu mustața văd io ce fac...