joi, 18 iunie 2015

Domni. Deocamdată fără doamne



Gonçalo M. Tavares, Cinci plimbări prin cartier, traducere de Corina Nuțu, București: Editura ALLFA, 2014, 243p.

Gonçalo M. Tavares, Alte cinci plimbări prin cartier, traducere de Corina Nuțu, București: Editura ALLFA, 2015, 328p.


Tedi Coman și LuciaT mi-au atras atenția cu gingășie asupra acestui scriitor inventiv și silitor, profesor de epistemologie (sic!) la o universitate din Lisabona, doctor în Arte & Litere și master în educație fizică. Dacă n-ar fi fost ele (și, prin urmare, coincidența impreviziblă de gingășii), nu i-aș fi cercetat cărțile. Și ar fi fost păcat.

Dacă vreți să vă faceți o idee cu privire la volumele de mai sus (fără să le deschideți), închipuiți-vă Caracterele lui Theophrast, ori Martorul auditiv al lui Elias Canetti (din care am tradus cîndva), ori parabolele lui Kafka, ori prozele lui Urmuz (da, Urmuz, contemporanul nostru, nimeni altul!). Dar, mai ales, gîndiți-vă intens la Povestirile despre domnul Keuner, compuse cîndva de domnul Bertolt Brecht.

Același umor sec, negru chiar, aceleași personaje un pic caraghioase, infantile, lipsite de orice substanță ontologică, dar purtate mereu de impulsul cogitației pînă în pînzele absurdului absolut. Și, dacă e cazul, dincolo de ele. E vorba de un proiect ”grafico-literar”, a spus Tavares, într-un interviu, un ”omagiu” indirect adus unor scriitori eminenți și bizari, chiar dacă personajele nu seamănă deloc, dar deloc cu făpturile originale, întrucît bizareria lor este de-a dreptul incomparabilă.

Tavares a realizat / construit și o așezare utopică pentru aceste caractere buclucașe, o mahala a Lisabonei, ”O Bairro” (așa se numește proiectul său). Cu excepția lui Robert Walser (care locuiește într-o pădure, probabil într-un azil) și a lui Rimbaud (imposibil de localizat pe harta literaturii, îl găsiți la dreapta sus), toți indivizii cartierului beneficiază de edificii spațioase, etajate, cu multe ferestre și oglinzi. E o lume masculină de becheri și burlaci, de filosofi solemni, cu o singură excepție (pe care nu am dreptul s-o divulg aici). Un club foarte exclusivist de Domni ciudați, s-ar putea zice, o Elită precum aceea a poeților din Nobilul Castel al lui Dante. O singură doamnă își face apariția pe neașteptate, exact cînd te aștepți mai puțin, trîntind cu zgomot ușa de la intrarea unui imobil: ”delicata doamnă Woolf”. Iată cum arată așezarea după un plan provizoriu, fiindcă Tavares vrea să urce numărul locuitorilor la peste 50 și va redacta portrete anecdotice (nu a scris încă despre Proust sau Borges) cît îl vor ține cheful și inspirația:



Tavares și-a realizat portretele pe rînd (un caracter, și apoi încă unul, și încă unul, și apoi încă două, și tot așa), a început în 2002 (primul chemat / ales a fost O Senhor Valéry) și s-a oprit (temporar, probabil) în 2010, cu portretul lui T. S. Eliot, după ce îl prezentase pe Emanuel Swedenborg, misticul suedez care convorbea cu îngerii. Traducerea românească le cuprinde toate ”caracterele” și sînt fix zece în total:

1. O Senhor Valéry,2002, 88p
2. O Senhor Henri, 2003, 96p.
3. O Senhor Brecht,2004, 72p.
4. O Senhor Juarroz, 2004, 64p.
5. O Senhor Kraus, 2005, 120p.
6. O Senhor Calvino, 2005, 72p.
7. O Senhor Walser, 2006, 48p.
8. O Senhor Breton, 2008, 56p.
9. O Senhor Swedenborg, 2009, 112p.
10. O Senhor Eliot, 2010, 80p.

Nu e vorba de biografii și nici de eseuri, deși autointerviul lui Breton poate fi privit ca un eseu despre rostul precar al poeziei: ”Cînd femeile cu gene lungi şi bărbaţii cu inima fremătîndă spun că poezia este hrana lor, se vede bine că n-au suferit niciodată de foame”. Tavares a folosit o mulțime de procedee narative și de genuri literare. Predomină fabula insolubilă, para-filosofică, în care găsim o înțelepciune aiurită și perfect nefolositoare. Nu știu care a fost miza lui Gonçalo M. Tavares, cînd s-a apucat de lucru, și nici nu mă interesează în chip deosebit. A vrut pesemne să se / ne distreze. Eu unul m-am amuzat copios. Ceea ce vă doresc și vouă.

P. S. În imagine: Antonio Saura, illustration pour Don Quichotte.

Niciun comentariu: