vineri, 29 mai 2015

Seninătatea: Stoner și Gertrude Stein


Din Stoner de John Williams (Polirom, traducere din limba engleză de Ariadna Ponta, 2014) vă propun acest pasaj: ”Uneori, cufundat în cărți, îl izbea dintr‑odată revelaţia că sînt atîtea lucruri pe care nu le știe, atîtea cărți pe care nu le citise; și seninătatea pe care se străduia să o obțină se făcea țăndări în clipa în care realiza ce puțin timp îi oferea viața să citească atîtea, să învețe tot ce trebuia să știe” (p.29).

Și acum o poveste adevărată despre Gertrude Stein, care întîmplător a existat și a scris poezii destul de obscure, precum Sacred Emily: poeta a mărturisit unui prieten că, multă vreme, ori de cîte ori intra într-o bibliotecă publică, era cuprinsă de o acută anxietate. Tremura. Vedea ca prin ceață. Mîngîia cărțile, în timp ce literele tremurau ușor ca amăgirile din deșert, cînd suferi de sete, și spera că odată și odată va ajunge la capăt. Va citi și va reține absolut tot. Gîndul acesta îi dădea o cumplită stare de agitație. Abia după multă vreme se liniștea și reușea să se apuce de citit.

Și Gertrude Stein își continua mărturisirea astfel: abia cînd am înțeles, foarte tîrziu, prea tîrziu, că nu voi ajunge niciodată, niciodată, niciodată, niciodată să citesc toate cărțile și toți autorii faimoși, am fost cuprinsă de o bruscă seninătate. M-am resemnat...


P. S. În imagine: Georges-Pierre Seurat (1859 - 1891): La liseuse.

3 comentarii:

Miron Dan spunea...

Unul din cosmarurile mele recurente de cititor e ca ma aflu intr-o librarie si imi aleg cartile pe care le doresc, imi fac un teanc urias, ma gandesc sa chem un taxi sa le car acasa, dar cand trebuie sa platesc constat ca nu am destui bani, si incep sa renunt la ele, una cate una.
Iar cand stiu ca anual in lume apar poate milioane de carti noi si exista poate un milion de scriitori in viata, nemaipunand la socoteala pe cei decedati, ma intreb ce caut si eu in povestea asta. Seninatate? Ah, cat de mult jinduiesc la ea, dar ma indoiesc ca voi fi vreodata suficient de intelept pentru a o atinge. Poate doar cu o supradoza de Seneca, Montaigne si umilul lor discipol contemporan Nicholas Taleb. Dumneavoastra cum procedati, ce supradoza folositi?

Valeriu Gherghel spunea...

Se referea la cititori. Scriitorii nu pot fi senini :))

Valeriu Gherghel spunea...

Ma agăț de Seneca, desigur :))