vineri, 8 mai 2015

Se rupeau în figuri în acordurile unui cîntec de război belicos


Anthony Burgess, Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare, traducere de George Volceanov, București: Humanitas, 2015, 290p, 35 lei.


O să fac, probabil, mai multe postări despre cartea asta, cu voia Domnului. De altfel, am citit romanul lui Burgess de două ori: mi-a plăcut și nu mi-a plăcut. Mi-am luat și notițe migăloase, am făcut investigații cu privire la William Shakespeare și am constatat, încă o dată, că nu are biografie.

Din păcate, n-am citit în ultimul an o carte cu mai multe greșeli de tipar decît Ochii doamnei mele. Nu-mi explic pricina. Corectura a fost inexistentă. Erorile mișună peste tot ca termitele, litere lipsă în cuvinte sau în număr prea mare (la p.237, ”mîna stînă” în loc de ”mîna stîngă”), termeni care se repetă, îndeosebi prepoziții, enunțuri confuze, nerevizuite, dezacorduri gramaticale. În afară de bravul traducător nu cred că a mai citit cineva cartea lui Burgess înainte de a fi dată la tipar și este mare păcat (romanul e bun, fără a fi o capodoperă). Era nevoie de un ochi din afară, de un redactor nemilos, unele pasaje sună extrem de ciudat în românește. În general, impresia e de grabă și neglijență, Ochii doamnei mele merita o atenție mai mare din partea editorilor.

Nici traducerea nu-i strălucită, se vede imediat că n-a mai fost citită de nimeni, o privire străină din partea unui specialist în engleza lui Shakespeare (și în engleza lui Burgess) nu i-ar fi stricat. Autorul (id est Anthony Burgess) a vrut să realizeze un soi de ”biografie imaginară” în / și cu stilul lui Joyce, cu jocuri de cuvinte, cu parodii, cu trucuri intertextuale, cu aluzii și insinuări, și a folosit un amestec de engleză ”elisabetană” și de argou. Nu i-a reușit întru totul. Multe pagini sînt mai degrabă bombastice. Altele sînt fade. Cîteva sînt, în schimb, excelente. Prea puțin(e). E imposibil să fii Joyce, cînd nu ai geniul lui lingvistic și nici o răbdare pe măsură. Anthony Burgess s-a grăbit (și el!) să-și publice cartea în 1964. Se împlineau 400 de ani de la nașterea lui Shakespeare, Anglia era în sărbătoare, era momentul potrivit pentru o astfel de biografie ipotetică. Dar orice biografie, mai ales în cazul lui WS, este ipotetică. O să inventariez altă dată ipotezele lui Burgess.

Așadar, traducerea nu prea mi-a plăcut. Nu-i suficient să fii dezinvolt (aproape frivol) în limbaj, trebuie să ai simțul măsurii, să alegi cuvîntul potrivit dintr-o sută. Altfel, traduci cam așa:

1. ”Se rupea în figuri aseară, la Gray, pungașul ăsta bătrîn. Toți se rupeau” (p.178).

2. ”Zilele astea se întîmplă o mulțime de chestii la Curte, iar eu stau pe bară” (225).

3.  ”Robin a jucat rolul eroului la Fayal și s-a ales cu mulțumiri din părți” (p.243).

4. ”un gentleman care ține o metresă neagră la el acasă nu dă bine” (p.262).

5. ”Mărșăluiră... în acordurile unui cîntec de război belicos” (p.268). Mă întreb dacă pleonasmul există și în original...

6. ”Estimp” (pp.30, 105, 264) înseamnă recent, în ultimul an și nu ”în acest / același timp”, ”concomitent”, cum pare să creadă traducătorul.

Pesemne că Anthony Burgess a folosit expresii din argoul epocii elisabetane (1564 - 1616). Vulgara românească a anilor 2000 nu mi se pare corespondentul lor cel mai fericit. Aș fi căutat altceva...


Cu toate acestea, ar fi greșit ca observațiile mele să fie luate ca o sugestie de a ignora cartea lui Anthony Burgess. Sigur, ne confruntăm cu o proză extrem de dificilă, multe fraze sînt de-a dreptul obscure, dar trebuie să prețuim acest roman și pentru îndrăzneala (aproape nesăbuită) a autorului: a vrut să fie Joyce. Măcar a îndrăznit. Citiți, rogu-vă, Ochii doamnei mele... Nu veți afla mai multe despre viața lui Shakespeare, dar vă va face negreșit curioși.

Citate voi da în nota de mîine (am pus deja cîteva și pe FB)...

P. S. În imagine: Victorio Macho (1887 - 1966), Virgensilla morenaLa Jeune Vierge brune (1910 - 1915).

3 comentarii:

Ioana Lahman spunea...

nu toata lumea are parte de redactori nemilosi.

Geo spunea...

Va respect statututul de filosof si universitar, dar mi se pare ca nu abordati romanul lui Burgess din perspectiva potrivita. Uitati doua detalii: naratorul nu e insusi Burgess, ci un fictiv lector britanic care e beat in clipa cand isi asuma functia de narator. Deci e manga! Asa ca pana si un cantec de razboi poate fi, da, belicos. In plus, Burgess nu-i face concurenta lui Joyce, ci il persifleaza si, in acelasi timp, se autopersifleaza. E o atitudine tipic post-moderna. Permanenta oscilare intre argoul elisabetan si cel contemporan trebuia rezolvat cu mijloace argotice. Eu cred ca traducerea asta (dificila pentru oricine si-ar fi asumat-o) ar fi iesit si mai proasta daca ar fi fost incredintata cuiva care, cu totul intamplator, nu era si lexicograf argotic, si psecialit in opera shakespeariana. In plus, cand citim naratiunea unui alcoolic cred ca devine superflua orice tentativa de raportare la istorie si biografie reala.

Valeriu Gherghel spunea...

Vorbiți serios?

Nu conteaza că sunt filosof și universitar. Contează doar textul lui Burgess. Iar textul e plin de greșeli. Nici măcar nu le-am enumerat pe toate.

Deci, încă o dată: vorbiți serios?