vineri, 22 mai 2015

Bookfest: teologi, filosofi, băgători de seamă


Cîteva cărți scrise de teologi și filosofi, în traducere. Eu le-aș răsfoi măcar, dacă aș ajunge la Tîrg...

Anselm de Canterbury, Despre adevăr (De veritate), ediţie bilingvă, traducere de Cristian Bejan, note şi comentarii de Andrei Marinca, Oradea: Editura Ratio et Revelatio, 2015, 122p. Sf. Anselm a redactat această lucrare (un dialog) pe la 1080, pe cînd se găsea încă la Bec și era prior al mănăstirii de acolo. Cartea face parte dintr-o trilogie. Sf. Anselm definește adevărul ca ”rectitudine care nu poate fi sesizată decît prin intermediul minții” (rectitudo mente sola perceptibilis).

*** Ce este Dumnezeu? Cartea celor 24 filosofi (Liber XXIV philosophorum), ediție bilingvă, traducere şi comentarii de Daniel Coman, Oradea: Editura Ratio et Revelatio, 2015, 134p. 24 de filosofi (nu li se dă numele) propun 24 de definiții ale ființei divine. Pe alese... Compilația a circulat în secolul XIII.

Moshe Idel, Răul primordial în Cabala. Totalitate, perfecțiune, perfectibilitate, traducere de Maria-Magdalena Anghelescu, Iași: Polirom, 2015, 394p. Ca și nimicul lui Kant (care e de 4 feluri), răul nu este de o singură specie. Există versiuni ale răului primordial cîți gînditori au meditat asupra acestei noțiuni greu de definit.

Eva Illouz, De ce iubirea doare. O explicație sociologică, traducere din limba engleză de Virgil Stanciu, București: Editura ART, 2015, 344p. Iubirea provoacă în noi un soi de hîrjoneală a umorilor, un dezechilibru sprințar. Ne doare la suflet și la minte, fiindcă nu pricepem niciodată de ce ne-am îndrăgostit. Iubirea nu are rațiuni. Nu poți explica de ce iubești cutare om. Nu înțelegi temeiurile, pricinile. Te îndrăgostești și gata. Apoi suferi. Apoi îți trece...

Alain Finkielkraut, Şi dacă dragostea ar dăinui, traducere de Vlad Russo, București: Humanitas, 2015, 152p. A spune ”Te iubesc” înseamnă a spune ”Te voi iubi pînă la sfîrșitul vieții mele și încă mult după acest fericit moment”. Filosoful comentează patru autori de romane. E ca și cum ai explica femeia, uitîndu-te la niște portrete de femei, o manieră indirectă de a filosofa despre iubire. Din păcate, arșița erotică nu durează mai mult de doi-trei ani, în opinia medicilor (și specialiștilor în afectele gingașe), fix 17 de zile, în opinia celor care au iubit măcar o dată, într-o vară.

Michel Foucault, Guvernarea de sine si guvernarea celorlalți, traducere de Bogdan Ghiu, Editura Idea, 2015, 392p. Printre altele, tema relației dintre Stăpîn și Slugă, dintre Sătul și Flămînd.

Bruno Latour, Nu am fost niciodată moderni. Eseu de antropologie simetrică, traducere și postfață de Bogdan Ghiu, Editura TACT, 2015, 230p. Autorul denunță ”ipocrizia modernilor”. Încă nu m-am prins ce poate să însemne o antropologie a-simetrică.

Jean-Luc Marion, Despre raționalitatea revelației și iraționalitatea credincioșilor, traducere de Maria-Cornelia Ică jr, Deisis, 2015, 244p. Ca bun agnostic ce sînt, nu mă pot opri să nu dau un citat luminos (pe care vă invit să-l ruminați): ”În cazul gîndirii creștine astăzi, credința și rațiunea nu doar că se contrazic mai puțin ca oricînd, dar însăși problema presupusului lor conflict n-are nici un sens și nici măcar n-ar trebui sa se pună. Ne putem pierde eventual credința (cum sună această ciudată expresie pe care am moștenit-o), dar cu siguranță nu pentru că am cîștigat în rațiune. S-ar putea să pierdem din credință tocmai pentru că ne imaginăm rațiunea incapabilă să înțeleagă o parte — și incă o parte decisivă, chiar cea mai decisivă — din ceea ce viața noastră ne face să experimentăm. Foarte repede cedăm: rațiunea nu înțelege totul, sîntem nevoiți să admitem spații imense care ne rămîn de neînțeles și iraționale, pe care le abandonăm credinței și părerii; și foarte repede renunțăm definitiv sa mai gîndim ceea ce am alungat deja din cîmpul sensibilului. Din acest somn al rațiunii se ivesc atunci coșmaruri — ideologice. Prea repede socotită ca venind de la sine și cu totul naturală, separația între credință și rațiune se naște astfel întîi dintr-un deficit de raționalitate, dintr-o capitulare fară luptă a rațiunii înaintea a ceea ce e presupus de negîndit. Dar dacă nu ne pierdem credința dintr-un exces de practică a raționalității, s-ar putea, din contră, să ne pierdem adeseori din raționalitate pentru că excludem prea repede credința și domeniul pe care ea îl deschide, cel al revelatiei. Pierzîndu-ne credința pierdem din rațiune”.

P. S. În imagine: Jules Bastien-Lepage (1848 - 1884), Diogenes: Le philosophe aux pieds nus (1873).

2 comentarii:

razvanvanfirescu spunea...

Ah, ce pofta mi-ati facut de cartea lui Marion!
Acum va trebui sa o caut pentru ca e prea mare curiozitate trezita pentru restul paginilor datorita citatului pus in articol. :)

Am luat si eu De ce iubirea doare. Nu am incredere ca este cu adevarat o cartea serioasa dar ramane de vazut :)

Valeriu Gherghel spunea...

Nici eu nu sunt prea sigur ca De ce iubirea doare e mare scofala. Pe mine m-a amuzat titlul si am scris in gluma un mic comentariu :)