miercuri, 20 mai 2015

Bookfest. Dacă aș avea muuuuuuuuuuulți bani, mai mulți decît vă puteți închipui în stare de trezvie


Noica n-a formulat doar idei fanteziste, cum cred unii. A spus odată acest adevăr luminos: într-o bibliotecă / librărie / tîrg de carte trebuie să intri cu o idee, cu un gînd, cu o viclenie. Altfel te pierzi prin desișuri și nu te mai găsește nimeni. Ideea poate lua, firește, (și) forma benignă a unei liste. Eu am compus o listă pentru uz propriu, după gustul meu. E tîrziu să-l mai educ, să-i dau lustru. Dacă voi vedea aceste cărți la Bookfest, este foarte posibil să le cumpăr. Dacă nu, nu. M-am gîndit o dată cînd am făcut lista, mă voi gîndi și a doua oară la fața locului. Astăzi am gîndit destul. Sînt epuizat. Totul are o limită și o cuviință.

Nu-mi pot permite să cumpăr orice. Nu-s bancher. N-am luat un împrumut de 3 milioane juma de la BRD. Sînt un biet prof dintr-un biet tîrg: profii au femei și copii numeroși (cîte o femeie personală de fiecare, nu vă gîndiți la prostii), au idealuri, aspirații, principii, beteșuguri, dar bani nu prea au. Mai bine spus, n-au.

Deși m-am oprit la ficțiune și am ales doar autori străini, lista e maximală, dacă m-aș lăsa în voia ei, mi-aș da salariul pe trei luni în acest loc de pierzanie. Există și alte locuri de pierzanie, mai plăcute. De pildă: Taverna. O propun, deci, spre matură chibzuință. Puteți tăia sau adăuga autori și titluri, după cum vă lasă punga și inima. La sfîrșit am numit două cărți pentru cei care iubesc poezia (ori o scriu). Mîine voi face o listă de autori români și alta de filosofi (că și ei sînt oameni).


Umberto Eco, Numărul zero, traducere de Ștefania Mincu, Iași: Polirom, 2015, 232p. Al șaptelea roman al prozatorului. Despre ziariști și moguli. Pare inspirat de / și scos din realitatea românească.

Ian McEwan, Legea copiilor, traducere de Dan Croitoru, Iași: Polirom, 2015, 216p. Am citit cîteva fragmente din acest roman, mi-au plăcut. Ian McEwan a observant contradicția frecventă dintre bine (în sens moral) și drept (în sens juridic). Nu tot ce-i drept e bun, nu tot ce-i bine e drept / just. Noțiunile nu coincid întotdeauna.

Kazuo Ishiguro, Uriașul îngropat, traducere de Vali Florescu, Iași: Polirom, 2015, 304p. După o tăcere lungă-lungă, Ishiguro propune ceva ciudat. Roman istoric? Fantasy? Rescriere a Romanelor Mesei Rotunde? Vom vedea.


Anthony Marra, Constelaţia fenomenelor vitale, traducere de Ioana Avădani, București: Humanitas, 2015, 372p. Comic, satiric, tocmai pe gustul meu. A fost comparat cu Joseph Heller (cine n-a citit Catch 22, cine nu s-a amuzat?) și Jonathan Safran Foer (cine l-a citit să-mi dea de veste, Totul este iluminat s-a tradus mai demult la Humanitas...).

Thomas Mann, Mărturisirile escrocului Felix Krull, traducere de Corneliu Papadopol, București: Humanitas, 2015, 400p.

J.M. Coetzee, Elizabeth Costello. Opt lecţii, traducere de Irina Horea, București: Humanitas, 2015, 248p. Deși nu-mi place foarte tare, sînt dependent de proza lui Coetzee. Nu-mi explic paradoxul. Tocmai citesc și mă războiesc cu Maestrul din Petersburg...


Meir Shalev, Roman rusesc, traducere de Gheorghe Miletineanu, București: Editura Univers, colecția ”Globus”, 2015, 472p. A apărut acum cîteva luni. Eu nu spun nimic. Dar întrebați-i pe cei care l-au citit deja. Urmați sfatul lor.

Clarice Lispector, Patimile după G.H., traducere și note de Dan Munteanu Colan, București: Editura Univers, colecția ”Globus”, 2015, 145p. Un roman care amintește de Kafka. Intrați în clubul select al celor care iubesc cărțile acestei stranii scriitoare. Din micul club fac parte, printre mulți alții, Simona Sora și LuciaT.

Eduardo Caballero, Alt nume, altă uşă, traducere de Iulia Bobăilă, București: Editura Univers, 2015, 224p. Pare ceva interesant.


W. G. Sebald, Austerlitz, traducere din limba germană și note de Irina Nisipeanu, București: Editura ART, 2015, 312p. Reeditare. Am mai vorbit despre acest roman. Nu are rostul să insist. Sebald a fost un mare prozator (iată că am insistat, totuși).

Bohumil Hrabal, Lecții de dans pentru vârstnici și avansați, traducere din limba cehă de Corneliu Barborică, București: Editura ART, 2015, 168p. Umor definitiv. Rîzi și rîzi pînă leșini. Nu te mai poți ridica. Rămîi la podea.

Kurt Vonnegut, Pianul mecanic, traducere din engleză de Sanda Aronescu, București: Editura ART, 2015, 432p. Reeditare. Dacă nu aveți acest Vonnegut, e bine să-l cumpărați chiar acum. Dar eu sînt cu siguranță subiectiv, dintr-o pricină evocată deja pe blog. Eram june cînd m-am întîlnit cu cărțile lui Vonnegut. Am rămas fanul lui...


Urmează poeții. Nu e nevoie de nici o exclamație, de nici un comentariu:

Ezra Pound, Opere I. Poezii 1908-1920, traduceri de Mircea Ivănescu şi Radu Vancu; selecţie, îngrijire de ediţie, cronologie, introducere şi comentarii de Horia-Roman Patapievici, București: Humanitas, 2015, 680p.

Paul Celan, Opera poetică (I), traducere inedită de George State, Iași: Polirom, 2015, 312p.


Sper să fiți mult mai inspirați și mai chibzuiți decît sussemnatul.

6 comentarii:

Bogdan Gradinaru spunea...

Interesanta lista! Multumim de ea!
Si mai interesant ca apare Paul Celan, nu foarte cunoscut in Romania (cred ca prima integrala a poeziilor sale este chiar aceasta mentionata aici), as indrazni sa spun, desi a petrecut aproape jumatate de viata aici. Este poate mai cunoscut in Germania, exista si premiul Paul Celan, pentru traduceri din franceza.

Gabriel spunea...

Pai si "Povestiri din Kolima" de Varlam Salamov?

Cărți și călătorii spunea...

Le-am văzut aproape pe toate la târg. N-am cumpărat niciun titlu din lista asta, deși câteva m-ar fi atras. Coetzee, de exemplu, dar după singura tentativă de a-l citi în română (Așteptându-i pe barbari), am revenit cu coada între picioare la original. Nu vreau să mă dau mare că citesc în engleză, dar în română nu i-am recunoscut „vocea”. Nu mai era el.

Ishiguro, Meir Shalev și Clarice Lispector aș mai fi vrut, dar nu e musai să le cumpăr acum.

De Jonathan Safran Foer am citit Totul e iluminat și Extremely Lound and Incredibly Close. Mi-au plăcut ambele, chiar dacă sunt diferite. Mi se pare că, după astea două, cărțile lui n-au mai fost la fel de apreciate (una cred că era despre vegetarianism, cealaltă nu mai știu).

Gabriel spunea...

Parerea mea despre targurile de carte este cunoscuta deja: http://noptisizile.blogspot.ro/2014/11/targuri-de-carte.html

Valeriu Gherghel spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
Valeriu Gherghel spunea...

@ Bogdan Grădinaru, PC este mai cunoscut în Germania dintr-o pricină evidenta, a ales să scrie în limba germană. Dar a scris și în limba română, a tradus din Kafka, de pilda.

@ Gabriel, anume nu am pus Povestiri din Kolîma, fiindcă Șalamov s-a certat cu Soljenițîn, cica el, Șalamov, a descris o suferință mai mare, mai intensă. O zi din viața lui Ivan Denisovici ar fi apă de ploaie. A fost o polemică de prost gust. Nici unul dintre cei doi nu-mi place...

@ Nimic nu e musai pînă la urmă, Gabriel. Citim ce ne place, ce ne place, ce ne place. Și e suficient atît :))