sâmbătă, 9 mai 2015

A fost Shakespeare gay?


De la Shakespeare, toată lumea știe, au rămas 154 de sonete. În treacăt fie spus, în limba engleză este aproape imposibil să scrii sonete, fiindcă engleza nu are suficiente rime (vă rog să citiți nota 1), iar sonetul fără versuri rimate e ca mîncarea fără sare. Așadar, n-o să găsiți prea mulți sonetiști printre poeții englezi. Și nici poeți englezi printre sonetiștii remarcabili ai lumii (totuși, vă rog să citiți nota 2). Shakespeare a folosit, probabil, toate rimele.

Se știe la fel de bine că WS nu a publicat el însuși decît două poeme, unul în 1593 și celălalt în anul următor, amîndouă dedicate contelui Henry Wriothesley. În rest, nimic. Nici piese de teatru, nici poezii, nimic, nimic, nimic. Cele 154 de sonete s-au păstrat printr-o întîmplare care nu a depins, firește, de voința lui WS. În fond, nimic nu depinde de voința cuiva. Totul se întîmplă de la sine, fără vreo necesitate, și trebuie luat ca atare, filosofic adică, cu maximă bunăvoință, fără lamentații și cuvinte de prisos.

Așadar, în acest caz, un editor rapace (ca toți editorii dintotdeauna), pe nume Thomas Thorpe a jucat rolul întîmplării. A adunat sonetele care, pesemne, circulau deja printre amatorii de poezie (altfel nu se poate) și le-a publicat în 1609. În 20 mai, cartea a fost gata și a ieșit pe piață. Același Thorpe a adăugat și semnat cu inițialele TT o misterioasă dedicație pentru un și mai misterios Master WH. Pe coperta volumului scrie: Shake-speares Sonnets. Never before imprinted. Numele Shakespeare e scris cu cratimă, mulți editori din vremea lui au procedat întocmai. În vremea lui WS, nu exista copyright. Nu puteai protesta în cazul în care cineva îți fura opera și trăgea folos din asta. Cel mult, te puteai înțelege cu hoțul: din cinci pungi de galbeni îți dădea și ție un galben (calp). La fel s-a întîmplat și cu o parte din piesele dramaturgului. S-au tipărit, una cîte una, fără știința lui (sau, mai bine, fără avizul lui), în așa-numitele Quartos. Termenul ”quarto” desemnează un format de carte. De exemplu, romanul lui Burgess este în format quarto.

Avem, deci, 154 de sonete, atribuite de Thomas Thorpe lui WS. Se pune întrebarea: ce facem cu ele? Cel mai potrivit răspuns ar fi să le tratăm ca pe niște scrieri literare, ficțiuni, poezii de iubire, opere de imaginație, fantasme. Eu unul asta cred și recomand cititorilor de poezie: simpla lectură estetică a sonetelor. Citim versurile pentru a ne bucura. Finalitatea estetică mi se pare, așadar, exhaustivă.

Cel mai obișnuit răspuns este, totuși, altul și el începe astfel:

în timpul lui WS, poezia avea (și) alte finalități decît astăzi. De pildă, una (auto)biografică. Poezia purta un mesaj implicit pentru un destinatar concret, insinuat (fără a fi numit lămurit, se înțelege). Primele 126 de sonete au un destinatar masculin, evocat prin sintagme precum ”my beloved fair youth”, ”fair Lord” sau, mai limpede, ”the master-mistress of my passion”. Ultimele sonete (de la 127 pînă la sfîrșit) se referă la / și invocă o ”doamnă brună”, care nu va fi fost exagerat de frumoasă (dar asta contează, cînd iubești, foarte puțin, aproape deloc sau chiar deloc). Cu siguranță, femeia cu părul sîrmos și cu pielea întunecată avea pe ”vino-ncoa(ce)”.

Doamna brună (black Lady) a interesat mai puțin pe criticii literari și pe iluștrii biografi. Un bărbat scrie sonete unei femei ideale: nimic ieșit din comun. Destinatarul, în schimb, ”chipeșul tînăr”, i-a făcut extrem de curioși, fiindcă, măcar în vremea lui WS, o iubire pentru un bărbat trezea imediat suspiciuni, oroare și, dovedită în justiție, ducea direct la ștreang. Pedeapsa pentru ceea ce englezii numesc ”buggery”, iar noi sodomie, a fost în Anglia, pînă la 1861, spînzurătoarea.

Neted spus: a fost WS gay? Pe temeiul sonetelor, mulți savanți înclină să creadă că WS a fost bisexual. A avut trei copii din căsătoria cu Anne Hathawey: două fete, Susanna & Judith, și un băiat, Hamnet, care a murit la 11 ani, în 1596. În Londra, s-a îndrăgostit, pretind biografii și exegeții, de un aristocrat care îi va fi fost și protector (și mecena). Mai tîrziu, din cețuri, a apărut și doamna brună. Unii au trimis la Lucy Negro, o prostituată. Identitatea amantului încă nu s-a stabilit cu maximă acuratețe. Nici nu are cum fi...

În Ochii doamnei mele, Anthony Burgess susține că iubitul lui WS a fost Henry Wriothesley. Dacă doriți să citiți ipoteza lui Burgess, vă îndemn să mergeți la romanul lui menționat și ieri: Ochii doamnei meleO poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare, traducere de George Volceanov, București: Humanitas, 2015, 290p, 35 lei.

Eu rămîn agnostic. Nu se poate spune despre WS nici că a fost și nici că nu a fost gay. Totul depinde de cum interpretăm sonetele. Alte dovezi nu avem. Iar sonetele nu sînt, orice s-ar spune, niște dovezi materiale.

Nota 1. Citez: ”As George Orwell noted, the cross that English poets have to bear is too few rhyme words (how many for “love”? glove / dove / above – that’s it). There are infinitely more in Italian – the home of the sonnet” (cf. și articolul lui John Sutherland intitulat ”Was Shakespeare gay, and does it matter?” care poate fi citit aici).

Nota 2. Afirmația mea este complet falsă. Citiți amabilul comentariu semnat de Chris Tănăsescu (Margento).

P. S. În imagine: George Henry Hall: An Ideal Portrait of William Shakespeare (1896).

7 comentarii:

radu spunea...

şi totuşi, regretatul adam yauch spunea: i got more rhymes than i've got grey hairs, and that's a lot, because i 've got my share

Valeriu Gherghel spunea...

Pesemne ca depinde de scriitor. Unii găsesc că engleza are prea puține rime, alții că are prea multe. Pentru un scriitor de vers liber, engleza are cu siguranță mult prea multe cuvinte rimate :))

Valeriu Gherghel spunea...

Sa nu uit, am aruncat o privire pe blogul Dvs. Foarte fain!

Și eu am avut o patimă pentru Iașii de odinioară...

radu spunea...

am si uitat ca am avut blog. multumesc!

Chris Tanasescu spunea...

Draga Valeriu, minunat articol, ca intotdeauna. O mica observatie -- sonetul are viata lunga si foarte bogata in engleza (de la Shakespeare la romantici si pana azi, in America inclusiv actualmente foarte des practicata dupa o istorie incepana acum 3 sute de ani, o antologie doveditoare fiind de ex http://www.amazon.com/American-Sonnets-Anthology-Poets-Project/dp/1598530151); in plus, exista inclusiv in secolul XX sonetisti foarte mari si prolifici, poate cel mai mare fiind Robert Frost, (cu sonete ingenios rimate). Pe langa asta, se practica diverse forme hibride de sonet (am scris relativ recent de ex despre Diane Raptosh, care a publicat un volum de sonete in cuplete [cu rime neregulate -- inconsecvente sau imperfecte] http://artsites.uottawa.ca/margento/en/2014/10/24/diane-raptosh-american-amnesiac-the-nonself-as-a-thousand-localities/), forme atat de diverse si bogate ca s-ar putea scrie despre ele o carte intreaga :) Problema rimelor in engleza (cand nu a fost totusi rezolvata [relativ] standard ca Shakespeare sau Frost) are in general doua solutii -- eliminarea lor, si exista sonete in "blank verse" (vers alb, nu liber!) (de la Richard Lowell citire, cu mari reusite la WS Merwin, Howard Nemerov sau Richard Howard pana la David Baker [cu inclusiv sonete in vers silabic] si altii) sau inlocuirea cu rime imperfecte, para-rime ("slant rhymes") -- aici unul dintre experimentele cele mai interesante (pt mine cel putin) a fost cel al David Wojahn care a scris un volum de "rock 'n' roll sonnets" http://www.amazon.com/Mystery-Train-Pitt-Poetry-Series/dp/082295429X :)

Valeriu Gherghel spunea...

Am avut eu o bănuială, Chris. Iată cît de frumos mi-o confirmi :)

Cand am spus că sonetul fără rimă e ca supa fără sare, am glumit. Mie nici nu-mi plac rimele. În nici un fel de poezie.

Mi-ai facut pofta sa citesc niște sonete americane.

Și Anthony Burgess repetă la p.29-30 din traducerea comentată (Nothing like the Sun) că engleza are prea puține rime. Limba noastră băștinașă cred că are prea multe.

Multumesc din suflet, te îmbățișez cu drag.

P. S. Ai dreptate, vers alb, oi corecta. Mulțumesc :)

Chris Tanasescu spunea...

Noi multumim pt tot ce scrii, Valeriu! :) Imbratisari cu acelasi drag si dor!