luni, 11 mai 2015

12 ipoteze în legătură cu WS


Am extras din romanul lui Anthony Burgess cîteva ipoteze cu privire la WS. Unele au oarece temei, cele mai multe, nu. Voi prezenta mai jos lista lor și le voi însoți fie de semnul scepticismului absolut (--), fie de semnul încrederii absolute (++). Așadar, în notația mea, (--) înseamnă: nu cred deloc, iar (++): s-ar putea să fie așa cum spune Burgess, deși s-ar putea să fie și altfel, ceea ce numai bunul Dumnezeu știe, fiindcă numai El este omniscient. Semnul (+-) desemnează resemnarea absolută: îmi suspend judecata, nu pot să mă pronunț, mă abțin.

Catalogul ipotezelor:

1. WS (1564 - 1616) a început să scrie sonete pe cînd se afla încă în Stratford-upon-Avon, pe la 14-15 ani: (--). De fapt, WS a început să scrie destul de tîrziu, oricum după vîrsta de 20 de ani. Primul lui poem s-a tipărit în 1593. Cam tot atunci a redactat și prima lui piesă de teatru...

2. WS a urmat școala de gramatică (grammar school, King's New School) din localitatea în care s-a născut: a studiat, probabil, latina și cîțiva scriitori antici, Plaut printre ei: (++). Se presupune că l-a avut ca magistru pe un anume Thomas Jenkins, atestat în școala din Stratford după 1575.

3. WS nu a iubit-o pe Anne Hathawey cu care s-a căsătorit, totuși, în noiembrie 1582, cînd primește o așa-numită ”dispensă de căsătorie” de la episcopul din Worcester; avea 18 ani; soția avea, probabil, cu 8 ani mai mult decît el și era însărcinată; Anne a născut în mai 1583 o fată; au botezat-o Susanna; în februarie 1585, Anne naște doi copii gemeni, un băiat, Hamnet, și o fată, Judith; Hamnet va muri la vîrsta de 11 ani, în august 1596: (++).

4. WS a fost pedagog în casa unui anume John Quedgeley, judecător de pace și gentleman; judecătorul de pace avea 5 băieți și l-a angajat pe WS ca profesor de latină. Ipoteza pornește de la o anecdotă spusă de un actor la mult timp după moartea lui Shakespeare. Povestitorul pretindea că i-a fost prieten și că o știa chiar de la WS: (--).

5. Trimis în Bristol să cumpere o carte, WS vede în ușa unei case o femeie cu părul negru și pielea întunecată, arămie; ar fi cea dintîi întruchipare a unei fantasme care l-a urmărit toată viața: ”doamna brună”: (+-). Partea a doua a ipotezei este adevărată, prima e aproape sigur falsă, deși în vremea lui Shakespeare existau negrese în toate bordelurile din Anglia. Nu e obligatoriu, totuși, ca ”black Lady” să fi fost o negresă. Putea fi pur și simplu o englezoaică mai brunetă, cu părul sîrmos, negru, precum femeia din sonetul 130...

6. Cu această ocazie (ca pedagog), WS dă dovadă de înclinații pedofile și este alungat din casa lui Quedgeley: (--).

7. WS a fost bisexual: (+-). Greu de dovedit doar pe bază de poezii.

8. Richard, fratele mai mic cu 10 ani al lui WS, și Anne Hathawey-Shakespeare au avut o legătură amoroasă (după 1590, WS a locuit mai mult în Londra) și sînt surprinși de WS în casa din New Place: tragedia Hamlet ar face aluzie la acest incident; WS ar fi fost astfel, alături de ceilalți bărbați din lumea sublunară, o victimă (deloc inocentă) a frivolității feminine. Ipoteza a fost enunțată pentru prima dată, în episodul ”Scylla and Charybdis” din Ulysses, de către unul din personajele lui James Joyce. Acest amănunt biografic ar explica accentele misogine din opera lui WS: (+-). Totuși, nu numai WS a vorbit despre ”scorpii” greu de îmblînzit. Toți dramaturgii epocii (și publicul lor) făceau mare haz de înclinația spre păcat a femeilor și de slăbiciunea lor în fața ispitelor de tot felul. Misoginia se dumirește mai ușor, am impresia, prin teama de femeie a bărbaților dintotdeauna.

9. WS a avut sifilis. Morbul francez i-a grăbit moartea (--). Sonetul 147 nu poate fi un temei serios pentru această ipoteză.

10. WS știa limbile greacă, latină și franceză; pe cînd era copist în Stratford, l-ar fi citit pe Rabelais în original: (--). Știa, de fapt, ca să folosesc o vorbă cunoscută, ”small latin and less greek”...

11. WS din Stratford-upon-Avon (și nimeni altcineva), al cărui mormînt se găsește în catedrala Holy Trinity din numitul oraș Stratford, alături de mormîntul lui Anne Hathawey, a scris cu mîna lui toate operele atribuite de tradiție lui WS, actor în Londra, poet și dramaturg: (++).

12. WS a fost și în realitate WS: (++).

Pentru a formula aceste ipoteze, Anthony Burgess a folosit două surse: puținele documente care au rămas de la WS și imaginația liberă. Pentru a le evalua, eu am folosit intuiția cartesiană...

Am utilizat, deci, Anthony Burgess, Ochii doamnei mele. O poveste despre viața amoroasă a lui Shakespeare, traducere de George Volceanov, București: Humanitas, 2015, 290p.

P. S. În imagine: Gustav-Adolf Mossa (1883 - 1971): Prix de la stupidité.

4 comentarii:

Ioana Lahman spunea...

La 12., se poate si invers?

Valeriu Gherghel spunea...

Nu.

Ioana Lahman spunea...

cine spune Nu? Dumneavoastra, Burgess sau Omniscienta Sa?

Miron Dan spunea...

Intuitia cartesiana si briciul lui Ockham, presupun. Inclin sa fiu de acord cu dumneavoastra.