duminică, 8 februarie 2015

Imediat după cutii, dacă te uiți mai bine, o poți vedea pe Anne Frank, scrie un roman


Shalom Auslander, Speranța: o tragedie, traducere de Carmen Scarlet, București: Editura Univers, colecția ”Globus”, 2014, 261p.


Nu pot scrie tot timpul, chiar dacă prietenii m-ar vrea prozator, nu pot sta fără să citesc, nu-i înțeleg pe cei care spun sus și tare că citesc doar de nevoie, fără plăcere.

Eu sunt un cititor hedonist. Deci, citesc, după reprizele de scris, romanul lui Auslander. Este grozav, plin de umor, cinic, sec. Amintește de Kafka și de Philip Roth. Autorul nu are nimic sfânt.

Subiectul romanului este următorul: ce poate să facă un bărbat rațional, alb, american și evreu, când se trezește în podul casei cu o femeie bătrână, care pretinde că se numește Anne Frank și-l trimite să-i cumpere pască? Încearcă, bineînțeles, să se împace cu noua situație și pleacă imediat să caute pască. Nu știu dacă ați mâncat pască evreiască, eu am ronțăit în copilărie, mi s-a părut faină. Anne Frank este chiar Anne Frank, autoarea celebrului jurnal, care lucrează la un roman și nu este deloc sigură că va reuși să-l publice, deși jurnalul ei s-a vândut în 40 de milioane de exemplare, l-a citit până și Corina Sabău. Iar cel care se duce să-i cumpere pască, pentru că așa i se pare normal, se numește Solomon Kugel, este proprietarul imobilului și are tot felul de idei bizare, îl preocupă îndeosebi ce va spune el în clipa morții, trebuie să dea dovadă de agerime, când mori nu poți spune orice, ar fi stupid, se cuvine să fii cel puțin sublim.

Inițial, numitul Solomon Kugel are o casă, o nevastă (Brianna), un copil bolnăvicios, un chiriaș pretențios și o mamă care urlă când se trezește din somn, visează că este închisă într-un lagăr de exterminare. Treptat totul se tulbură. Pe la pagina 21, bietul Solomon urcă în pod, fiindcă îl deranjează un zgomot agasant, și dă acolo, după cutii și lucruri inutile, peste Anne Frank, adevărata Anne Frank (a supraviețuit printr-o minune), care scrie înverșunat la un laptop, lovește claviatura cu o furie surdă, încât se aude în toată casa, o aude și chiriașul. Solomon nu este cel mai fericit om de pe pământ, asta e sigur.

Fiindcă am tras cu ochiul, vă pot spune că, la sfârșit sau aproape de el, totul ia foc, izbucnește un incendiu, dar nu știu dacă în realitate sau numai în capul lui Solomon Kugel. Oricum, Anne Frank supraviețuiește și de această dată. Focul îmi amintește de Orbirea lui Elias Canetti și de toate cărțile care se termină cu un incendiu, numai așa, ca să te pună pe gânduri. Ce simbolizează oare un incendiu final? Nu se poate să nu simbolizeze nimic; trebuie să citim cosmologia stoicilor...

Am citit și o mulțime de recenzii la Speranța: o tragedie în publicațiile anglo-saxone, toate sunt pozitive, Shalom Auslander este văzut ca un scriitor important.

N-am terminat cartea, voi reveni... Dacă v-am trezit interesul, puteți arunca un ochi aici. Nu aveți nimic de pierdut.

P. S. În imagine: Anonim, Baia de flăcări.

6 comentarii:

stephan edward spunea...

azi am si purces in librarie pentru a o cumpăra.
muţam fain de prezentare şi recomandare

constantinpistea spunea...

"l-a citit până și Corina Sabău"? cum adică?

Valeriu Gherghel spunea...

@ Stephan Edward: Și eu va mulțumesc.

@ Constantin Pistea: O biată glumă, domnule Constantin Pistea. Sunt sigur ca domnisoara Corina Sabău ar râde prima, daca ar intra pe blogul meu. Din fericire, face voluntariat intr-o scoală, e plină până peste cap de treburi mai importante decât să se joace pe Facebook ori să citească blogurile lipsite de umor :))

Stela Calin spunea...

N-am avut timp, sau rabdare (îmi concep mereu recenziile ca pe niste ebose pe care îmi promit sa le finalizez mai tîrziu da' nu mai revin la ele ca intre timp citesc altceva :)) sa dezvolt o idee a lui Auslander care m-a preocupat si pe mine dupa ce am citit jurnalul lui Anne Frank - cartea ei apartine, din punct de vedere valoric, vreau sa spun, planului real sau fictional? Cu alte cuvinte, exista ea, estetic, în afara tragediei? Si ma gîndesc, aiurea, la Charlie Hebdo, care sigur nu ar exista în afara ei...

constantinpistea spunea...

N-am pretenția că mă pricep la umor, așa că treaba respectivă mi s-a părut jignitoare și nu-i găseam locul pe blogul dvs. Poate nici nu trebuia să vă scriu; dacă era o glumă, trebuia să zâmbesc și să citesc mai departe. Asta e. O să încerc să fiu mai vesel. :)

Valeriu Gherghel spunea...

Incercarea moarte n-are, zice o vorbă din bătrâni :))