vineri, 16 ianuarie 2015

A citi este o formă de lene


Vine o vreme în care ești nevoit să exprimi câteva opinii private. Ai trăit destul. Ai studiat adânc. Ai trecut prin Universități, ai urmat cursuri, ai dat examene, ai luat note, te-ai ales cu o diplomă inutilă. Ai citit un morman de cărți. Ai avut profesori erudiți, modele. Ai audiat înțelepți. Ți-ai ros coatele. Cu ce te-ai ales de fapt?

Ești, desigur, în stare să reproduci o serie de citate semnificative: despre iubire, despre moarte, despre întâmplare și destin, despre sensul existenței, despre menirea omului. Dar dacă privești atent și-ți scotocești creierii, constați că nu ai niciun fel de opinii personale. Neant. Pustietate. Nu poți spune nimic inedit, personal omenirii. Nu poți lumina vulgul profan. Ai trăit degeaba. Ți-ai ruinat memoria. De gândit, n-ai gândit foarte des dintr-un motiv simplu: ai primit răspunsurile înainte de a-ți fi pus o singură întrebare.

Am rezumat, astfel, un fragment dintr-o epistolă (a 33-a) a lui Seneca: ”Pentru un om bătrân ori pentru unul aflat în pragul bătrâneții este o rușine să aibă o știință ce provine din citate... Până când te vei mișca sub călăuzirea altuia? Să-ți amintești și să păstrezi ideile ține de memorie; dar să știi înseamnă să-ți construiești propriile tale idei fără să depinzi de modele și fără să privești mereu la un maestru” (Epistole către Lucilius, volumul 1, traducere de Ioana Costa, Iași: Polirom, 2007, pp.126-127).

Am încercat în câteva rânduri să fac o listă de opinii private: ce cred eu despre cutare și cutare lucru… N-am avut succes. Mi-am dat seama cu uimire nu numai că nu dispun de opinii inedite (o opinie inedită este mai rară decât o lebădă neagră în Grecia), ci și de faptul că nu am opinii personale, propoziții la care să fi  reflectat cât de cât în momentul în care mi-am ridicat privirea din cărți. Nu-i doar cazul meu.

Negreșit, păreri inedite au doar oamenii foarte înzestrați, geniile, nebunii. Eu nu sunt un individ înzestrat cu însușiri ieșite din comun, slavă Domnului, nici nebun. Știu bine asta, sunt sigur, m-am convins de multișor, fiindcă am verificat acest adevăr prețios cu mintea proprie, l-am experimentat. Iată, în sfârșit, o opinie personală! Cea dintâi la care am acces. Nu voi afirma că ar fi o nenorocire să poți re-cita dintr-un autor latin: ”non est idem si duo dicunt idem”, ”carpe diem”, ”nulla dies sine linea”. Și Montaigne citează din înțelepți. Dar este o rușine să nu-ți asumi (prin meditație răbdătoare) citatul. Asta mă deosebește simțitor de Montaigne. N-am nici agilitatea, nici răbdarea lui.

Julien Green declară, undeva, în Jurnal (București: Editura Univers, 1982), următorul lucru perfect întemeiat: ” în măsura în care lași cartea să gândească în locul cititorului. Cititorul citește și își închipuie că gândește: de aici plăcerea care măgulește amorul-propriu cu o iluzie delicată” (p.199). Firește, nu-i același lucru dacă străbați în goană eseurile lui Montaigne (în scopul de a te lăuda că l-ai citit) sau dacă meditezi asupra gândurilor exprimate de Montaigne în eseurile lui. Cele două activități sunt complet diferite. Diferența este mai limpede decât lumina zilei.

Mulți n-o văd...

9 comentarii:

K.J. Mecklenfeld spunea...

Atat a citi, cat si a medita asupra unui lucru nu este nici pe departe atat de satisfacator precum trairea reala. Asta am priceput eu cam pe la inceputul lui middle age crisis.
Cand eram tanar am citit multe carti de filozofie in care speram sa gasesc raspunsuri la problemele mele existentiale (deh, ca urs de plush ce ma aflu). Nu le-am gasit. Iar apoi, tot ce am gasit, uitandu-ma in urma, au fost doar franturi de experiente, mai toate ale celor care au scris cartile citite de mine. A venit un moment (amarnic) in care am renuntat sa mai caut in carti raspunsurile. De aceea citesc acum doar pentru placere. Si scriu, tot doar pentru placere, a mea si, sper, a altora :-)
Asa ca, da, cititul este o forma de lene. Lene inconstienta, totusi, de multe ori. Cand te refugiezi in lumile create de carti, atunci cand esti copil, nu o percepi ca pe o fuga de realitate. Pentru adulti este o alta poveste :-)

Miron Dan spunea...


Ei, cam multa modestie aici sau poate doar vreti sa va rasfatati un pic. La lista aia puteati adauga imediat dupa nebuni si sfintii. Faptul ca aveti o opinie personala e teribil de important.
Dar va contrazic, daca n-aveati opinii personale si ceea ce se cheama originalitate, un dar pretios, blogul dumneavoastra nu era asa de atractiv.

Miron Dan spunea...

Ah, si un farmec discret, fara nimic exagerat sau cautat. Va citesc blogul in tandem cu Soirs, pe unde bantuie idei provocatoare intr-un halou pesimist, postapocaliptic. Tandrete & placerea de a citi/cunoaste/trai versus disperarea infrangerii finale iremediabile pe care nimeni si nimic nu o poate obloji.

K.J. Mecklenfeld spunea...

Subscriu si eu la spusele lui Miron Dan. Prea multa modestie. Sigur! Altfel de ce am citi cu totii aici ce scrii 'mneatale, hm? :-)

Valeriu Gherghel spunea...

@ K. J. Ce inseamnă ”trăirea reală”? Pe de o parte avem cititul si meditatul, pe de alta ”trairea reală”?

@ Miron Dan: Multumesc frumos :)

@ Cred ca Soirs e de felul lui cam mizantrop. Și oricum, putină bună dispozitie nu strica la casa omului.

K.J. Mecklenfeld spunea...

Ah, iertata sa-mi fie neclaritatea. Cititul si meditatul despre o calatorie in India este una si a te sui in avion, a calatori, a merge pe jos in India, a sta de vorba cu un indian adevarat etc e alta. Intr-adevar, si prima este traire dar este imaginata, este traita prin ochii, urechile, mintea scriitorului. Cea de a doua i-am zis eu reala, adica experimentezi acelasi lucru dar prin simturile tale, cu mintea ta. Multumesc de intrebare, Valeriu :-)

Şerban Tomşa spunea...

Superb text! Sunt de acord cu tot ce spuneți, dar aș avansa și eu o idee.
Sunt de părere că fiecare capodoperă trebuie recitită de câte ori aceasta te strigă pe nume. :) Numai Un veac de singurătate merită recitit o singură dată, fiindcă pe urmă vei fi dezamăgit.

Valeriu Gherghel spunea...

Cu Un veac de singuratate sunt perfect de acord :)

Cora_ spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.