marți, 2 decembrie 2014

În cîte feluri îți poți omorî bărbatul


”Ce‑i cu faţa asta speriată?
 Orice femeie visează să‑şi omoare soţul”
(Patricia Melo, Elogiul minciunii, p.131).


O să-mi spuneți că enunțul de mai sus conține o exagerare. Așa și este. Numai 99 % dintre femei doresc cu adevărat să-și ucidă bărbatul. Celelalte vor numai să scape de el. Nu-i deloc simplu, recunosc. Dar se poate.

În cîte feluri poți să-ți ucizi soțul? În multe feluri, firește. Cel mai sigur este să găsești un șarpe veninos și să i-l strecori în pat. Cînd se întoarce de pe o parte pe alta, cînd sforăie înfiorător ca de obicei, șarpele, sssss, îi face felul. Femeia devine în sfîrșit liberă. Și ce este mai prețios pentru o femeie inteligentă (și frumoasă, ca să fac un pleonasm) decît libertatea. Numai cînd este cu adevărat liberă și cu un soț (sau doi) pe conștiință, femeia strălucește. Dacă nu strălucește, înseamnă că încă n-a îndrăznit nimic, n-a comis nici o crimă și trăiește sub tirania rușinoasă a unui bărbat.

Firește că glumesc. Dar numai pe jumătate. În rest, sînt foarte serios. Căci există, dragi cititoare, un mare adevăr în ceea ce am scris deasupra. Vă știu bine. V-ați căsătorit prost. Îndurați arbitrariul năuc al unui bărbat pefect banal. Slugăriți. Spalați, gătiți, faceți ciorbe. salate, prăjiturele, pîrjoale, papanași. Și pentru ce? Pentru un individ indiferent. Pentru un nesimțit. Nu-i drept. A venit timpul să vă eliberați de sub despotism.

Și dacă nu ați prins curaj, dacă sînteți încă timide ori nu aveți deocamdată energia necesară unei fapte binecuvîntate, vă rog să citiți o carte. Măcar vă veți amuza, dacă v-ați împăcat deja cu soarta crudă și nedreaptă. E vorba desigur de un roman polițist. Se intitulează Elogiul minciunii, a fost tradus de Anca Ferro, s-a tipărit în colecția Globus a Editurii Univers (cu două săptămîni în urmă) și aparține doamnei din care mi-am scos epigraful de deasupra acestei note, Patricia Melo, acela cu visul oricărei femei.

Romanul se remarcă înainte de orice prin inteligență. Are de toate: suspans, crime, acțiune, umor, sex, gesturi pasionale, trădări. Este antrenant.

Acțiunea pe scurt. Un scriitor de romane polițiste, nu foarte imaginativ, dar îndemînatic, se îndrăgostește de o femeie fatală, pe nume Fúlvia Melissa. Femeia lucrează la un institut de herpetologie, îngrijește jivine tîrîtoare, așadar, e o Evă perfidă, nu are suflet, dar are o Idee principală. Vrea să scape de soț. Abia aproape de sfîrșit aflăm că soțul ei este foarte bogat și că moartea lui i-ar aduce femeii nu doar libertatea de care vorbeam mai sus (libertatea spre care tînjesc amarnic femeile de pretutindeni și dintotdeauna), ci și cîteva milioane de dolari. Ceea ce nu-i de ici, de colo. Cei doi îl ucid pe soț, după mai multe incercări, soțul, ca de obicei, are nouă vieți și se îndîrjește să supraviețuiască, în pofida tuturor metodelor încercate de a-l suprima. Cea cu șarpele veninos este doar prima. Oricum, într-un bun sfîrșit, îl omoară cu succes și încep să se bucure de viață. Dar José Guber, scriitorul, nu este la înălțimea acestei femei adevărate și a misiunii trasate de ea. Între parteneri apar unele mici neînțelegeri. Una dintre neînțelegeri poartă, bineînțeles, un nume feminin: Ingrid. Începe un nou război. Încă nu știm care dintre femei îl va cîrștiga. Mai mult de atîta nu pot să vă spun. Nu-mi dă voie editura.

Mă întorc la scopul precis al acestei note. Sigmund Freud pretindea că visele transmit mesaje din subconștient. Visăm adeseori sfîrșitul unui director, al unui Părinte, al unui șef, al unui tiran. Ne trezim îngroziți, cu un sentiment de vinovăție. Fugim la biserică. Ne rugăm. Oare de ce? Răspunsul e unul singur: subconștientul nostru are întotdeauna dreptate. El nu glumește niciodată.

Numai eu mi-am permis să recenzez romanul Patriciei Melo sub forma unei glume. Ori n-am glumit?

Ofer pentru doamnele interesate coordonatele cărții: Patricia Melo, Elogiul minciunii, traducere de Anca Ferro, București: Editura Univers, 2014, 173p.

P. S. În imagine: Bartolomeo Veneto (c. 1570 - 1531): Courtesan (Portrait of Lucrezia Borgia).

2 comentarii:

Adriana spunea...

Unele femei viseaza sa-si faca fericit sortitul. Dupa ce au scapat de sotul nepotrivit, of course. :)
Multumesc pentru recomandare.

Valeriu Gherghel spunea...

De la crima la fericire nu-i decat un pus :)))))