luni, 29 decembrie 2014

A, b, c, d, e, f, g, h, i, j, k, l, m, n, o, p...


Astăzi am făcut o descoperire foarte valoroasă. Aș vrea s-o șoptesc tuturor prozatorilor români. Cred că străinii o știu deja, dar o țin numai pentru ei. Descoperirea constă în următoarea axiomă de cristal: cu cît îți intitulezi mai laconic o carte tot cu atîta îți sporesc șansele să primești Man Booker Prize. Pe bune. Sună ciudat, dar nu e nici un paradox la mijloc. Cum nici în observațiunea de mai jos nu este unul: cu cît sporești în vîrstă tot cu atîta îți scad șansele de a mai fi iubit de femei. Scurt spus, apoftegmatic, sapiențial și definitiv: cînd ceva crește, altceva scade. Și invers.

Să considerăm, așadar, cîteva titluri scurtissime:

1. D. R. Popescu, F. Acest roman nu a luat, deocamdată, Man Booker Prize, fiindcă a fost scris în română, o limbă aproape necunoscută în universul sublunar. Inclusiv în România.

2. John Berger, G. O carte de o mare complexitate metafizică. A fost recompensată în 1972 cu Man Booker Prize. Este o poveste spusă numai de naratori feminini. Eroul este un fel de Casanova, inițiat de o femeie în arcanele dulcilor păcătuiri trupești. Aventurile lui G. se petrec înainte de primul război mondial, în așa-numita La belle epoque.

3. Kenzaburo Oe, J. Este o povestire ceva mai lungă, dar nu foarte lungă. A fost tradusă nu de mult la Polirom. Autorul a luat deja premiul Nobel și a primi Man Booker Prize ar fi pentru el o ironie, o luare în rîs.

4. În schimb, Howard Jacobson a ajuns, în 2014, pe lista scurtă a premiului cu pricina. Romanul lui, o distopie erotică, poartă un titlu identic cu acela al povestirii lui Kenzaburo Oe: J. Cum ar veni și orice s-ar spune, titlul lui Jacobson e un mic plagiat. Juridic nu putea lua premiul...

5. John Updike, S. Nu a primit Man Booker Prize în 1988 (cînd s-a publicat cartea), și nici în 1989, dar i s-a făcut o mare nedreptate. Toată lumea a căzut de acord.

6. Thomas Pynchon: V. Fiind cartea unui debutant, juriul Man Booker Prize nu l-a putut considera cu seriozitate. A fost nominalizat, în schimb, la National Book Award. Pe care nu l-a luat din același sfînt motiv. Era mult prea tînăr. Putea să mai aștepte...

Încă trei titluri care ar fi putut intra în competiție, dacă juriul ar fi fost mai luminat.

7. Olga Tokarczuk, E. E. Inițialele numelui protagonistei.

8. Tao Lin, Eeeee eee eeee. Titlul reprezintă o exclamație din limbajul delfinilor. Așa pretinde prozatorul. Poate fi tradus astfel: ”Și noi, delfinii, dorim Man Booker Prize, chiar dacă autorul nu are nici un talent mai apăsat, în afară de îndrăzneala tinereții”. Un roman minimalist. De căutat simbolistica numerelor 5, 3, 4.

9. Roland Barthes, S/Z. Lucrarea lui Barthes nu a primit ilustrul premiu, întrucît S/Z nu este  tocmai un roman. Dar a fost citit de membrii juriului și s-a discutat intens, în 1970, dacă Man Booker Prize nu ar putea fi acordat lui Balzac post-mortem (pentru povestirea Sarrasine).

Mai trebuie să spun? Dacă aș scrie un roman (în engleza cea mai englezească, bineînțeles), aș face-o doar ca să înșfac Man Booker Prize și să-l împart cu nevasta. În consecință, aș folosi ca titlu litera I. Este irezistibilă...



P. S. Am mai găsit un titlu frumos. În august 2010, scriitorul britanic Tom McCarthy a publicat romanul C (fără punct). Adam Kirsch afirmă aici că, prin acest roman experimental, autorul arată drumul pe care o va lua ficțiunea. Ce v-am spus?

P. P. S. Și încă una. În 2000, prozatorul (tot britanic) Matt Beaumont a propus cititorilor romanul epistolar intitulat e (e minuscul), dar urmat, din nefericire, de subtitlul The Novel of Liars, Lunch and Lost Knickers. Cuprinde numai e-mail-uri... În fine, Daniel Kehlmann a tipărit în 2013 un roman despre moartea lui Dumnezeu. Se numește F (fără punct). Și uite așa ne întoarcem la D. R. Popescu și la protocronism. Și aici rămînem...



P. P. P. S. În imaginea de la începutul acestei note, o literă dintr-un manuscris medieval: probabil A.

5 comentarii:

catiamaxim1 spunea...

Am zâmbit și m-am întristat. Mi-aș fi dorit simultan( dac-ar fi fost posibil). Oricum, voi reflecta dacă e cazul să mai nutresc vreodată și alte speranțe literare , în afară de cea esențială: să scriu din ce în ce mai bine.
Mulțumiri pentru porția de umor! :))

Valeriu Gherghel spunea...

Și eu vă mulțumesc.

Dar cine știe...

Miron Dan spunea...

Ce interesant si frustrant pentru mine! Am vrut sa propun Poliromului in 2013 un roman cu titlul de M si mi s-a spus ca ar fi o sinucidere, nimeni nu ar cumpara in Romania o carte cu un asemenea titlu. Romanul a aparut cu alt titlu, dar nu vi-l spun ca sa nu las impresia ca-mi fac reclama.
La multi ani!

Valeriu Gherghel spunea...

Stiu, trebuie să fii Pynchon, sau Kenzaburo Oe, sau Updike pentru a avea dreptul să-ți intitulezi un roman B, sau M.

Miron Dan spunea...

Si cum tipii astia n-au norocul sa traiasca in Romania...