vineri, 21 noiembrie 2014

Gaudeamus: + 5


N-am ajuns încă la Gaudeamus. Poate o să ajung mîine, poate o să ajung mai tîrziu. N-a intrat timpul în sac. O să iau trenul, vaporul, poștalionul, sania trasă de reni (depinde de vreme), o să zbor pe o coadă de mătură ca vrăjitoarele, și tot ajung la tîrgul de carte. Cîtă vreme mai am o șansă, oricît de neînsemnată ar fi, cată să mi-o joc pînă la capăt.

Dar dacă aș fi în locul celor care au deja fericirea (imposibil de exprimat în cuvinte) să se strecoare prin forfota de la Romexpo, să se așeze undeva pe scări și să tragă cu urechea la eminențele care vorbesc despre cărți, colo un mare prozator contemporan în primul rînd cu el însuși și abia apoi cu ceilalți, dincolo un președinte ales, dincolo de dincolo un actor strivit de fani, m-aș uita în portofel fără milă, mi-aș număra banii și apoi, cu o privire rece, de asasin plătit, aș chiui ferm: Praf îi fac! O viață are omul! Mai bine sărac și cu cărți în iad, decît bogat și cu vilă în rai! După care m-aș îndrepta simultan sau pe rînd, în pas alert, cazon, sportiv, în cinci direcții, în scopul de a cumpăra cinci cărți despre care nu se poate spune, cu multă reținere, cu gingășie chiar, decît un singur cuvînt: (sînt de-a dreptul) ni-mi-ci-toa-re!

Iată titlurile lor:


1. A. P. Cehov, Stepa și alte povestiri, traducere nouă de Adriana Liciu, Iași: Polirom, 2014, 304p. Nu mai este nimic de zis: Cehov!

2. W. G. Sebald, Inelele lui Saturn, traducere de Vasile Poenaru, București: Editura ART, 2014. O autoficțiune în sensul cel mai bun. Un mare prozator.

3. David Foster Wallace, Mătura sistemului, traducere de Adrian Buz, București: Editura Cartea Veche, 2014, 560p. Primul roman al celui care a scris mai tîrziu Infinite Jest. Wallace a studiat filosofia, dar a înțeles repede că pentru a fi un filosof onorabil poți folosi doar 50 % din însușirile tale, în vreme ce pentru a fi un scriitor bun de ficțiune trebuie să consumi cel puțin 97 de procente din suta întreagă, pe care ți-a dat-o Dumnezeu.

4. Kurt Vonnegut, Tabachera din Bagombo, traducere de Alexandra Coliban, București: Humanitas, 2014, 347p. Vonnegut înainte de Vonnegut. Povestiri publicate de autor la începutul anilor 50, cînd își făcea mîna, în publicațiile americane, care pe atunci plăteau foarte bine. Și dacă tot s-a apucat de scris (renunțase la slujbă), cînd revistele au dat faliment și scrisul nu-și mai avea rostul, Vonnegut a perseverat, ignorat de public. Succesul a venit tîrziu (la 47 de ani), odată cu romanul Abatorul cinci sau Cruciada copiilor. Un dans obligatoriu cu moartea (1969).

5. Christa Wolf, Casandra, traducere de Iulia Dondorici, București: Editura Univers, 2014, 160p. Un roman despre fiica regelui Priam, cea pe care nu a crezut-o nimeni, cînd a vestit căderea cetății Troia.

Și dacă vă mai rămîn ceva bănuți, beți un ceai fierbinte (și) în sănătatea mea...

P. S. Anonyme, Colporteur, sec. XVII, Louvre.

3 comentarii:

heraasku spunea...

asta e buna! Casandra... sunt obsedat de fata asta

Valeriu Gherghel spunea...

Da. Figura fetei lui Priam, vestitoarea nenorocirii, a inspirat mai multe romane, nu numai pe acesta, al Khristei Wolf.

heraasku spunea...

ce romane? nu prea m-am interesat de imaginea ei in literatura. mi-a ramas in cap de cand eram mic. ea si Ajax din Salamina( l-am preferat lui Ahile, nu stiu de ce)