joi, 6 noiembrie 2014

Cuvîntul zilei: opsimat


Pînă de curînd, am ignorat termenul ”opsimat”. Doar întîmplarea m-a dus la el. Bănuiesc că nici domniile voastre nu-l cunoașteți. Să acoperim, deci, această lacună a erudiției obștești...

Știam, firește, ce va să zică polimația. Și mai știam că Giovanni Pico della Mirandola, conte de Concordia, cel care a scris discursul De hominis dignitate, a fost un polimat (din substantivul grecesc πολυμαθής). S-a întîmplat să studiez la facultate acest discurs vestit, dar nu știam pe atunci că lucrarea lui Pico era, de fapt, un răspuns la numeroasele satire și lamentări medievale pe tema mizeriei omului.

Polimația vrea să zică, așadar, învățătură multă, erudiție, știință. Ca să dau o pildă banală (învățătura fără exemple e zero), voi spune că nota aceasta este redactată, neîndoielnic, de un polimat (unanim recunoscut). Cam toți cei care au recenzat cărțile mele au făcut adaos, în finalul triumfător al cronicilor, supremul elogiu care poate fi adus unui autor mai mult sau mai puțin sceptic: erudiția, deci polimația. Dacă vreți să mă faceți să mă simt bine și fericit trei zile și trei nopți, numiți-mă polimat. Dacă vreți să mă fericiți o săptămînă întreagă, numiți-mă opsimat. E o chestie de nuanță...

Să vin și la termenul opsimat. El numește pe omul în vîrstă care binevoiește a-și continua studiile și efortul creator și nu cedează primului acces de Alzheimer. Nu se lasă nicicum sedus de această comoditate. Toată lumea știe că severul moralist Cato cel Bătrîn a învățat limba greacă la 80 de ani (pe atunci se putea), că Goethe a terminat Faust II la 82 de ani și că Borges a scris, cam la aceeași vîrstă a maturității extreme, povestirea intitulată Memoria lui Shakespeare. Toți acești veterani pot fi caracterizați prin cuvîntul opsimat.

Cine este vegetarian, cine nu fumează și nu bea alcool, cine este deja văduv și aleargă zilnic pe malul Bahluiului poate ajunge cu ușurință un opsimat renumit.

P. S. În imagine: Marinus van Reymerswaele (c. 1490 - c. 1546), Saint Jérôme dans son studio (1541). A

2 comentarii:

Cătălin spunea...

Mulțumesc, maestre! Deja ziua mea este mai bună, pentru că bănuiam, dar nu puteam să-mi exprim în cuvinte bănuiala (eram, vorba profesorului Bacalu, în situația unui inginer: privire expresivă, dar neputință în exprimare). Acum știu: cu multă trudă voi putea fi și eu un pic polimat, iar cu mult noroc voi ajunge și opsimat.
Vă doresc o zi bună și spor la scris!

Valeriu Gherghel spunea...

Exact asa :)