marți, 14 octombrie 2014

Virtuțile viciului


Iaca stau galeș, ca măgarul lui Buridan, și tot nu mă pot hotărî. Am descărcat două articole dintr-o ”bază de date”. Cel dintîi se numește, bineînțeles, The Vice of Reading și a fost scris, acum un veac, de către prozatoarea Edith Wharton (1862 - 1937), premiată cu Pulitzer în 1921 pentru un roman de amor. Al doilea articol se intitulează, desigur, The Virtues of Reading și aparține profesorului de filosofie de la Iowa Sate University, Joseph Kupfer. Se observă imediat că viciul este unul singur, în timp ce virtuțile sînt mai multe. De aici sfîșierea mea...

Și ca totul să devină și mai obscur am primit zilele trecute de la un amic cartea semnată de Mikita Brottman, The Solitary Vice: Against Reading (2008). Deși viciul solitar se referă, la propriu, la oarece practici erotice, lectura pare a prilejui cititorilor exersarea unui viciu la fel de primejdios, crede Brottman. În realitate, Mikita se referă la bibliomaniaci (am tras cu ochiul într-o recenzie, ca un voyeur păcătos ce sînt), adică la persoanele care se mulțumesc să adune cărți fără a se obosi să le mai și citească. Obicei salutar într-o lume copleșită de cărți.

Poziția mea devine curat aporetică, fiindcă un site îmi recomandă insistent să citesc negreșit 19 cărți de amor (nu mai multe, nu mai puține, 19 trecute fix), fără de care nu se poate, cum zice vorba latinească. Ultima dintre ele se intitulează Vîrsta inocenței, a fost tradusă de către Sanda Retinschi și a apărut de curînd la Polirom. Să mai spun oare? Autoarea romanului se numește Edith Wharton.

Și eu ce fac acum? Să cultiv virtuțile sau să mă afund ca o brută în viciu?

P. S. În imagine: Robert James Gordon (1845 - 1932), The Reader (1877).

2 comentarii:

sarah spunea...

suna stupid, dar... ce ar fi virtutea fara viciu? Lectura de finete e ca o lama de cutit indelung ascutita pe tocila lecturilor flamande, carnivore. Nu am citit romanul lui Wharton, dar am vazut ecranizarea lui Scorsese - excelenta. Aproape ca mi-as dori sa fie mai buna decat cartea.

Valeriu Gherghel spunea...

Si cartea e faina. Iar personajul Ellen Olenska (fermecător) de neuitat :)