vineri, 10 octombrie 2014

Nobel: cum vă place?


Academia suedeză este imprevizibilă. Nu cred că există în universul cunoscut vreo minte rațională care să fi prezis că, în 2014, pe 9 octombrie, orele 14, premiul Nobel pentru literatură va fi atribuit francezului Patrick Modiano (n. 1945). Aproape nimic nu-l recomanda pentru acest omagiu.

Casele de pariuri cele mai prestigioase și mai istețe (Ladbrokes, să zicem) îi dădeau o cotă de 10 la 1, în timp ce Ngũgĩ wa Thiong'o avea una de 7 la 2 și se găsea pe primul loc. Philip Roth era cotat cu 12 la 1 (ca și Ismail Kadare), Thomas Pynchon cu 25 la 1 (ca și Milan Kundera), Umberto Eco cu 33 la 1 și, în fine, Cormac McCarthy cu 50 la 1. Pe lista posibililor cîștigători am mai zărit poeți, poeți, poeți (din Siria, Olanda, China, Ungaria), o jurnalistă (din Belarus), o feministă (din Egipt) și cîțiva autori de romane polițiste sau de spionaj (măcar prin trilogia Frontierei, Cormac McCarthy nu este prea departe de acest gen mult afecționat de publicul larg). A, și să nu uit, în listă, cu 25 la 1, era și muzicianul Bob Dylan. În fața acestui tablou pestriț, nu poți decît să te cutremuri și să te închini. Mare e puterea Ta, Doamne! Apocalipsa ne paște. Scriitorii veritabili aproape că lipsesc, iar cînd nu lipsesc (exemplul cel mai ilustru și mai strigător la cer este americanul Philip Roth) nu sînt luați în considerare, din pricini care scapă muritorilor de rînd.

De îndată ce s-a pronunțat de către sus-zisa Academie numele laureatului (inițial greșit: Mondiano), cititorii activi au exclamat într-o veselă unanimitate: cine este, totuși, acest Patrick Modiano? De unde vine? Ce-a scris? Nu auziseră mai nimic de prozator. Nu-i reținuseră numele. Nu-i memoraseră nici un titlu. Grav! Tocmai în asta constă ciudățenia literaturii sale. Modiano a fost tradus masiv în românește (opt cărți mai mult sau mai puțin lapidare, în jur de 120 de pagini bucata), dar n-a lăsat urme în memoria colectivă (ori individuală). E vorba de un fenomen care nu poate fi explicat cum se cuvine decît așezîndu-l pe Modiano în următoarea serie de premianți Nobel: Jean-Marie Gustave Le Clézio, Imre Kertész, Harold Pinter, Gao Xingjian, Claude Simon, Eyvind Johnson, Harry Martinson, Șemuel Iosef Agnon etc. Pariez 1000 de parai contra unui morcov că toate aceste nume (mai am și altele, pot înșira o litanie întreagă) nu fac parte din preferințele Dvs.

Și dacă tot am pomenit cele opt cărți traduse în limba română din opera vastă a lui Patrick Modiano (publică un volum la fiecare doi ani), ofer mai jos catalogul lor complet. Așadar:


Bulevardele de centură, traducere de Livia Storescu, București: Univers, Globus, 1975, 144p.

Strada dughenelor întunecoase, traducere de Șerban Velescu, București: Univers, Globus, 1981, 192p.

Scutit de pedeapsă, traducere de Angela Cișmaș, București: Editura Minerva, BPT, 1994, 80p.

Călătorie de nuntă; Fotograful, traduceri de Diana Bolcu & Elena Brândușa Steiciuc, București: Editura Univers, Romanul secolului XX, 1996, 192p.

Duminici de august, traducere de Lucia Papahagi, Cluj: Editura Echinox, 2000, 139p.

Micuța Bijou, traducere de Dan Rădulescu, București: Humanitas, 2003, 128p.

Dora Bruder, traducere de Simona Brânzaru, București, RAO,  2006, 128p.

În cafeneaua tinereții pierdute, traducere de Constantin Abăluță, București: Editura ART, 2012, 176p.


Asta e. Pohtiți și luați cu încredere...

2 comentarii:

heraasku spunea...

dau astia prea repede premiile Nobel. :) nu am terminat nici pe Mo Yan nici pe Alice Munro. ce sa mai zic de cei vechi. puterea mea financiara nu tine pasul cu dinamita.

Valeriu Gherghel spunea...

Ar trebui acordat o data la cinci ani, fireste :))