luni, 20 octombrie 2014

Bibliomanție. Cu un subtitlu explicativ


În ce fel voi cîștiga într-un interval foarte scurt mulți bani, o avere colosală, pentru care voi fi invidiat de toți cititorii blogului, și alte idei valoroase și pătrunzătoare, care mi-au trecut prin minte aseară, înainte de a mă prinde somnul...


După cum se știe, a existat acum cîțiva ani, în presă, o campanie virulentă împotriva arhiereilor care ”deschideau Cartea”. Credincioșii mergeau la popă și, contra unei sume de bani, îl rugau să le ghicească viitorul. Popa lua cu un gest binevoitor banii și deschidea la întîmplare Evanghelia. Găsea versetul potrivit, îi storcea înțelesul practic, și-l asigura pe om ca problema lui se va rezolva mai devreme sau mai tîrziu. Ortodoxia devenea în acest caz divinație și magie.

Îmi amintesc că acest obicei îl avea și Alexandru Paleologu. Numai că el nu era popă și nici nu mergea la popă. Era mult prea leneș. Stătea acasă în fotoliu. Cînd se sfîrșea anul, deschidea Cartea și citea un verset la întîmplare. Interpreta versetul și divina astfel asupra desfășurării faste (sau nefaste) a anului venitoriu. Cred că, în cazul lui, era o joacă. Nu cred că o făcea serios. Se amuza...

Tot o Carte deschisă la întîmplare a schimbat și soarta sfîntului Augustin. A auzit o voce, Tolle, lege! și s-a conformat îndemnului. A deschis cartea, a citit un fragment (a priceput sensul constrîngător al fragmentului) și, nu peste multă vreme, s-a botezat întru omnul Iisus Christos. Fusese în tinerețea lui ”eretic” maniheu.

Practica deschiderii cărții este foarte veche. Pentru descifrarea viitorului, romanii foloseau Eneida lui Vergilius. Mulți o socoteau o carte sacră. Un vers nimerit prin hazardul deschiderii poemului le spunea ce va fi, cum va fi etc. Numele latin al acestui procedeu: Sortes Vergilianae. Era o formă de bibliomanție.

André Gide povestește în jurnal că ori de cîte ori ajungea cu scrisul într-un impas, scotea la întîmplare o carte din bibliotecă și citea un pasaj. Mărturisește că de fiecare dată găsea soluția corectă și putea continua lucrul. Iată cuvintele lui:

”Quand «ça ne vient pas», je marche de long en large dans la chambre, puis, par impatience un peu, je saisis presque au hasard un livre de ma bibliothèque (non point un de ces livres qui gisent sur ma table et que je suis «en train» de lire, mais un de ces vieux compagnon constants, qui sont toujours là, que je retrouve à travers tout) et je l'ouvre vraiment au hasard. Ce «hasard» me ferait croire au diable ou à la providence, car je tombe à pic, presque à coup sûr, sur la page, sur la phrase, ou les mots, dont j'ai précisément besoin pour rebondir”(ianuarie 1936).

Mă gîndesc acum, la sfîrșit, să mă apuc și eu de bibliomanție. Carte știu. Minte am. Hermeneutică pricep mai bine decît toți teologii la un loc (catolici, protestanți, ortodocși, mormoni). De subtilitate ce să mai zic? Sînt extrem, extrem de subtil. O să-mi deschid și un atelier de ghicitorie în versete (clienții pot veni cu orice fel de carte de-acasă, chiar și cu o poezie de Emil Brumaru, sînt multilateral și ecumenic). Nu o să pun o taxă prea pipărată.

Cînd voi deveni bogat (în cîteva luni cel mult, prin ianuarie sigur), o să mă îmbrac numai la Armani. O să-mi cumpăr blugi originali. Bocanci de rocker. O să-mi prind părul în coadă. Voi mînca numai prăjituri, delicatese, icre negre, susan, limbă de fenicopter presărată cu mac și tăvălită prin miere. Îmi voi lua amantă de 20 de ani. Voi purta, ca Slash, inele pe toate degetele mîinii stîngi. O să-mi fac pur și simplu de cap. Îmi las barbă ca numiții Bouvard și Pécuchet.

Voi fi fericit...

P. S. Petrus Paulus Rubens (1577 - 1640): San Simon (detaliu).

8 comentarii:

sarah spunea...

pentru astfel de divinatii (pe bune) e nevoie de infinit mai mult. Exista oameni care pot citi, de exemplu, paginile albe dintre doua capitole. La fel cum exista altii care scriu si nu stiu ce scriu.

Valeriu Gherghel spunea...

Corect :)

sarah spunea...

Da. Maktub.

Valeriu Gherghel spunea...

Și ghicitul în pînză de păianjen e un meșteșug sigur...

sarah spunea...

A,da, uitasem: Slash e inegalabil. Cu inelele lui cu tot.Si astept o postare despre cartea mancabila (nu neaparat comestibila). Si, nu stiu de ce (probabil acum trebuia sa se intample si asta) tin sa va multumesc pt articolele dumneavoastra. Nu le citesc decat de putina vreme (si inca nu m-am lamurit de ce, chiar daca, initial, am facut-o la recomandarea unui prieten in ale carui gusturi si fineturi culturale am mare incredere) si imi plac nu doar pt ca imi amintesc de esuate pasiuni literare, ci de un mod provocator, inteligent-piezis prin care poti vedea cartile (si nu numai). In momentul asta mi se pare ca au ceva din "bittersweet simphony" a celor de la the verve. Sunt asa, ca o gura dintr-un alt fel de aer...

heraasku spunea...

dali la facultate. li se pune in fata o statuie cu Fecioara si li se da tema: desen. dali deseneaza o balanta. deci, magia este suprarealism :-)
altfel, cateodata cand lucrez si sunt in impas deschid internetu.

Valeriu Gherghel spunea...

:)


Va mulțumesc, dar exagerati :)

Valeriu Gherghel spunea...

Cateodată, e bun si internetul la ceva. Iti dă idei :)))))